Ce dorea Brâncuși și ce-au înțeles gorjenii

„V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci și mai proști”, ar fi spus Constantin Brâncuși unor rude,  într-una dintre vizitele sale în țară. Un vizionar am putea spune! Dar nici chiar Brâncuși nu cred că s-a gândit că prostia nu are limită.

Deunăzi, 50 de copii din Reșița, care voiau să treacă pe sub Poarta Sărutului, au fost alungați de polițistul local pe motiv că este INTERZIS. Cine a decis? Consiliul local și primăria din Tg Jiu. Numai că autoritățile, dacă sunt needucate, nu au de unde să știe ce și-a dorit Brâncuși când le-a făcut această onoare: „Aș vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pamânt, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii”. Această dorință a lui Brâncuși este redată în mai toate cărțile apărute despre viața și opera acestuia, de care conducerea județului Gorj pare că este străină.
Cum nici primăria, nici consiliul local, nici polițiștii nu știu ce voia Brâncuși (mi-e teamă că mulți nu știu prea multe nici despre Brâncuși), e mai ușor să pui lanțuri decât să înveți, să afli cine este și ce și-a dorit acest artist ale cărui lucrări se vând astăzi în lume cu 57 de milioane de euro. Măcar această sumă să-i fi pus pe gânduri pe mai marii județului, însă nepăsarea, indolența, mediocritatea și prostia sunt o combinație periculoasă care duce automat la lanțuri. Și uite așa s-a născut interdicția „Trecerea pe sub Poarta Sărutului nu este accesibilă“.

Consiliul Local Târgu Jiu a aprobat așadar o hotărâre prin care se interzice atingere operelor lui Brâncuşi, după ce două fetițe au zgâriat Coloana fără de sfârşit. Nimeni nu s-a gândit oare ca în loc de lanțuri să demareze o campanie prin școlile din Gorj și din țară, în care să le spună elevilor cine este Brâncuși? Poate atunci n-ar mai îndrăzni nimeni să încerce să-și scrijelească numele pe opera lui.

Doru Strâmbulescu, directorul Centrului „Constantin Brâncuşi“, din subordinea Primăriei Tg-Jiu a declarat presei locale  că  trecerea pe sub Poarta Sărutului înseamnă atingerea lucrării de artă și ca atare e normal să fie interzisă: “Postamentul Porţii Sărutuluii face parte din operă şi nu este separată”.

Îi doresc domnului Strâmbulescu să meargă la Barcelona și special pentru domnia sa să i se aplice tratamentul pe care îl validează – să nu i se permită apropierea de operele lui Gaudi. Cum ar fi ca în loc să stai pe băncile lui Gaudi în parcul Guell, să găsești polițiști care te aleargă cu bastonul în jurul acestora? Mă gândesc la niște lanțuri și la Sagrada Familia, Casa Batllo, Casa Vicen, Casa Milla. Halucinant! O mai mare rușine decât ce-au făcut capele luminate de la Tg –Jiu este greu de imaginat!

 

Deși nu am expertiza necesară pentru a analiza opera lui Brîncuși, încerc prezentarea câtorva idei de bun simț despre acest mare român care nu a știut cât de mici putem deveni.

Constantin Brâncuși, Ansamblul sculptural de la Tg-Jiu, interpretare istorică și fenomenologică

 

Constantin Brâncuși este cel mai cunoscut artist român din lume, fiind considerat părintele sculpturii moderne,  iar Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui din România.  Ansamblul sculptural de la Tg- Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, inaugurat în anul 1938 în prezența lui Constantin Brăncuși, este dedicat memoriei eroilor căzuți în timpul primului război mondial și este format din trei componente sculturale: Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit. Toate cele trei opere sunt amplasate pe o axă cu o lungime de 1275 m și reprezintă “contribuții definitive ale sculpturii românești la tezaurul artistic universal”.  Despre Brâncuși s-a spus că anunță lumea viitoare prin creația lui, care nu este altceva decât o sinteză a spiritualității românești și a valorilor universale.

Pierre Courthion:“Dar gata cu comentariile, să privim! Ne aflăm în fața operei unui artist ce anunță lumea viitoare, opera unui om în care s-au înfruntat, într-o puritate reflexivă, gravă, uluitoare, ritmurile creației. În plus, lucru foarte rar, Brâncuși a fost poate, în zilele noastre, singurul artist care, voit și pe deplin, a reușit să descurajeze succesul”.

Cuvinte cheie – Constantin Brâncuși, Ansamblul sculptural de la Tg Jiu, Masa tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului

 

Precizarea contextului cultural-istoric al operei

Lucrările lui Brâncuși se găsesc în muzeele din Paris, New York, Londra,Washigton, Bilbao sau Canberra, fiind cel mai bine vândut sculptor modern al tuturor timpurilor. Recent, Muza adormită a bătut toate recordurile fiind achiziționată cu prețul de 57, 3 milioane de dolari, într-o  licitatie Christie’s, la New York , stabilind, astfel, un nou record pentru autor.

Gadamer spune că nimic din lumea aceasta nu poate deveni operă de artă dacă persoana nu trăiește acel eveniment, acel dat ca pe o sărbătoare, ca pe ceva frumos. La fel, Brâncuși spune că scopul artei lui este să ofere bucurie, “bucurie curată”.

“ Misiunea artei este să creeze bucurie”, spunea Brâncuși care considera că lumea poate fi salvată prin artă, operele artiștilor fiind de fapt, în viziunea acestuia, jucării pentru oamenii mari.

La fel cum Gadamer consideră  că  “jocul constituie o funcție elementară a vieții omenești, așa încât cultura umană nu poate fi gândită, în general, fără un element ludic”.

Pierre Courthion spune, la rândul său, că Brâncuși este actul dragostei, opera sa conținând și amintirea fecundității și pe cea a făgăduinței unei dezvoltări mai înalte. În creația lui Brâncuși, omul este prezent în centrul actului poetic, opera neavând sterilitatea artei pentru artă:” El este pretutindeni, încălzind sculpura”. (1)

Constantin Brâncuși a revoluționat sculptura, la începutul secolului XX, când mai multe curente artistice încercau să se impună și care l-au revendicat pe rând. Brâncuși însă nu și-a declarat apartenența pentru niciunul dintre acestea.

Așadar, în primul deceniu al secolului XX s-au manifestat numeroase curente artistice, la care, spun unii specialiștii, Brâncuși nu a aderat chiar dacă a înțeles necesitatea schimbării în artă și a fost prieten cu adepții diferitelor curente artistice ale vremii. Alții, dimpotrivă, îl consideră pe Brâncuși chiar părintele unora dintre curente. Sculptura trece, în acea perioadă, de la expresionism la cubism spre cultura suprarealistă, cunoscând în paralel și futurismul și experința dadaistă.

Expresionismul, apărut în Germania ca reacție împotriva realismului, înainte de primul război mondial, păstreaza temele tradiționale pe care le transpune într-o formulă nouă, prin linii frânte și curbe sau exces de culoare, cromatică puternică, contrastantă în pictură. O întoarcere în timp, în zonele arhetipale ale culturii și ale istoriei. Se schimbă, așadar, tehnica de lucru, nu temele. După cum se știe, metodologia diferențiază de la o epocă de alta, deoarece ceea ce dă identitate unei perioade ține în primul rând de metodologie, contând tehnica de lucru.

____________________________________________________________________

  1. Pierre Courthion; Curente și tendințe în arta secolului XX, Editua Meridiane, București, 1973. P. 327

Cercetătorul Ion Mocioi consideră  că arta lui Brâncuși nu a avut nevoie de experiența altor spații culturale deoarece el o deținea instinctiv, ca moștenire a spațiului tradițional românesc. Mocioi consideră că din acest motiv, drumul lui Brâncuși  a fost în general în afara curentului cubist.( 2).

Mocioi este sigur că opera de început a lui Brâncuși nu este cubistă, deși alți specialiști consideră că și-a însușit estetica acestui curent, ba mai mult că în perioada 1909-1911, Brâncuși se alăturase grupului de cubiști de la Paris. Mocioi susține, de pildă, că Brâncuși prin Sărutul, 1907-1908, anticipase sculptura cubistă a lui Picasso (prima operă sculptural cubistă e considerată bronzul Cap de femeie, 1909-1910, al lui Picasso). Formele geometrice cubiste au fost folosite de Brâncuși la crearea Ansamblului monumental de la Tg –Jiu, din anii 1937-1938. ( Mocioi: “Se poate observa că Brâncuși, mergând pe un drum propriu, nu de folosire a descompunerii în cuburi a imaginii obiectuale, a ajuns la reprezentarea în totalitate a imaginii artistice prin geometrism”).

O idée a lui Brâncuși, care caracterizează însă și cubismul, este cea a tactilității –  „Aș vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pamânt, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.” (3).

Mocioi consideră că Brâncuși găsise înaintea cubiștilor rigoarea geometrică și relația spațiu-timp în artă.

În ceea ce privește aproierea de futuriști, este posibil ca Brâncuși, deși nu și-a declarat-o niciodată, să fi făcut-o prin opera Peștele, creată în anul 1922, prin care meditează asupra vitezei, o modalitate de cucerire a timpului și spațiului, de parcurgere a spațiului. Păsările lui Brâncuși, care vorbesc despre ideea zborului, ar fi un alt exemplu. L-au diferențiat de futuriști materialele folosite, însă liniile curbe, de pildă, au fost interesante și pentru Brâncuși.

Caracterul modern al sculpturii lui Brâncuși a fost recunosct încă din 1918 de către revista De Stijl, în care Portretul domnișoarei Pogany era prezentat drept o lucrare modernă. Mocioi spune că De Stijl, curent olandez ( 1917-1931), care presupunea studiul principiilor de matematică mistică în analiza formală a sculpturii, s-ar putea regăsi în Coloana fără sfârșit a lui Brâncuși.( P 51). Liniile orizontale și verticale ale artei neoplasticienilor de la De Stijl, nu sunt predominante la Brâncuși, însa formele sferice, cilindrice și, în general, geometrice, sunt folosite de Brâncuși la Ansamblul sculptural de la Tg- Jiu. (4).

_________________________________________________________________

  1. Ion Mocioi; Estetica operei lui Constantin Brâncuși, Editura Scrisul românesc, Craiova,1987. p. 47
  2. Idem, p.48
  3. Idem, p.52

 

 

În ceea ce privește abstracționismul, în mai multe opere ale lui Brâncuși, printre care și Coloana fără sfârșit, se  regăsesc formele geometrice pure care readuce în actualitate tema infinitului.

Dan Botta, Tudor Vianu, dar și alte voci, au considerat că opera lui Brâncuși(dând exemplu Coloana fără sfârșit) are accente abstracte, fiind catalogat chiar ca un sculptor de forme abstracte.  Brâncuși însă îi contrazice. El spune nu numai că nu este un sculptor abstract, dar consideră că ideea operelor lui este reală, iar forma exterioară, adică produsul final, este transpunerea  realului, și nu al abstractului.

Există, așadar, voci care îl consideră pe Brâncuși ca fiind abstract, Dadaist, futurist. Alții susțin că are doar influențe, că anticipează unele curente, pe care le închidea, ca etape, înainte ca acestea să fie în vogă. Ideile, comunicarea, l-au interesat permanent pe Brâncuși și așa s-au născut operele lui:”Veacul nostru este veacul ideilor. Dar sînt idei și idei. (…) În artă, totul e să știi să vii la timp cu idei noi”. (5). Constrar abstracționiștilor care nu comunică idei.

Mocioi susține  că, în aceste condiții, trebuie respinse ca atare și pretinsele preluări din concepția budistă, tibetană. Și Mocioi și Alexandru Balaci consideră că arta lui Brâncuși își are izvorul în realitate și exprimă modern epoca lui.

Să mai adăugăm că Brâncuși este sculptorul care a renunțat la frumusețea clasică, a refuzat conservatorismul michelangelian și rodinian, în favoarea expresivității reduse la esențializare, element nou în care nu primează numai contemplarea , ci și conținutul, comunicarea, porivit lui Mocioi.

 Prezentarea unei interpretări a operei

Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu

Constantin Brâncuşi şi-a exprimat dorinţa, în mai multe rânduri, să realizeze lucrări pe scară largă, de la o Coloană a Infinitului în Central Park, New York, în 1926, la un templu de rugăciune și meditație pentru Maharajahul Indore în 1933. Până la urmă, singura lucrare monumentală rămâne cea de la Târgu-Jiu, ridicată în memoria soldaţilor morţi în timpul primului război mondial.

În februarie 1935, Constantin Brâncuşi acceptă propunerea Ligii Naţionale a Femeilor din judeţul Gorj, prezidată de Areţia G. Tătărăscu, soția primului ministru de atunci, de a realiza o operă în memoria eroilor gorjeni căzuți în primul război modial.

______________________________________________________

  1. Ion Mocioi; Estetica operei lui Constantin Brâncuși, Editura Scrisul românesc, Craiova,1987. p. 53

 

 

Monumentul este format din trei componente sculpturale: Masa tăcerii, înconjurată de douăsprezece scaune în formă de clepsidră, Poarta Sărutului, înaltă de 5 m, lungă de 6 m şi cu o lăţime de 2 m, și Coloana fără sfârșit, cu o înălțime de 29 de metri. În plus, 30 de scaune sunt dispuse  15 pe o parte şi 15 pe cealaltă pe Aleea Scaunelor din Parcul Central al orașului. Opera lui Brâncuşi din Tîrgu-Jiu a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri, de la “Coloana recunoştinţei fără sfârşit”,  “Coloana infinitului”, „Coloana Nesfârşitului” .

Ansamblul sculptural al lui Brâncuşi se află în Parcul Central din oraşul Târgu Jiu şi se întinde pe o distanţă de aproape 1,5 kilometri, de la apus spre răsărit.

Opera lui Brâncuși a avut parte de multe interpretări. Nu a făcut excepție nici Ansamblul sculptural de la Tg –Jiu.

Unii cercetători au tradus  într-o cheie creştină opera lui Brâncuși de la Tg -Jiu, bazându-se pe religiozitatea acestuia. Bunăoară, Masa tăcerii,  reprezintă Cina cea de Taină, cu cei 12 apostoli, în mijlocul cărora se află Iisus. Sculptorul Constantin Antonovici, ucenicul lui Brâncuși preț de cinci ani, opinează că Masa tăcerii este “Masa apostolilor neamului”, compusă din 12 scaune (reprezentând apostolii) în mijloc aflându-se Iisus Hristos, fiind o masă a spovedaniei, a împărtășirii .

Pentru alții, Masa tăcerii reprezintă un simbol al reunirii familiei și al meditației, un obicei vechi pe care Brâncuși îl dorea reînviat, sau masa dinaintea bătăliei. Nu în ultimul rând, Masa tăcerii a fost interpretată ca fiind bucuria regăsirii, pacea adusă în inimile oamenilor.

Masa tăcerii este lucrată în piatră de Banpotoc, inițial fiind o masă mică, simplă, țărănească din piatră de la Câmpulung.

Brâncuși a vizitat mai multe cariere de piatră ca să o aleagă pe cea mai bună. De altfel, relația lui cu materialele este invocată și de Mircea Eliade:  „Atitudinea lui Brâncuşi faţă de materiale şi mai cu seamă în privinţa pietrei, ne va ajuta poate, într-o zi, să înţelegem ceva din mentalitatea oamenilor preistorici. Căci Brâncuşi se apropia de unele pietre cu reverenţa în acelaşi timp exaltată şi neliniştită a cuiva pentru care un asemenea element manifesta o putere sacră, constituia o hierofanie. Nu vom şti niciodată în ce univers imaginar se mişca Brâncuşi în timpul îndelungului său efort de a polisa, dar această intimitate prelungită cu piatra, încuraja, fără îndoială, «reveriile materiei», strălucit analizate de G. Bachelard. Era un fel de imersiune într-o lume a profunzimilor în care piatra, „materia” prin excelenţă se revela misterioasă întrucât încorpora sacralitatea, forţa, întâmplarea. Descoperind «materia» ca sursă şi loc al epifaniilor şi al semnificaţiilor religioase, Brâncuşi a putut regăsi sau presimţi emoţiile şi inspiraţia unui artist din timpurile arhaice”.

Poarta sărutului, și ea tot din piatră,  este amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă . Pe feţele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăţi ale unui cerc, ca și pe arhitravă.
Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând pentru unii triumful vieții asupra morții, pentru alții scurgerea timpului spre viața veșnică.

În decursul timpului, Brâncuși a realizat mai multe variante ale Sărutului, care se regăsesc acum pe Poarta de la Tg-jiu. În 1907, Brâncuși realizase o primă versiune a Sărutului care, simplificată, devenea în 1910 monument funerar în cimitirul Montparnasse. În 1916, sculptorul termina o Coloană a sărutului, care era realizată prin asamblarea a 4 blocuri pe care se regăsesc trupurile contopite. Așadar, Poarta Sărutului preia tema Sărutului din operele anterioare.
Poarta Sărutului este interpretată ca Poarta Raiului, ca arc de triumf al biruinţei soldaţilor, dar și ca o poartă de trecere, a Marii Treceri. Sărutul înseamnă unirea, iar cei 8 stâlpi reprezintă cele 8 regiuni care se alipiseră patriei mamă, România.

Brâncuși a cioplit Coloana fără sfârșit mai întâi în lemn și, evident , sunt mai multe variante ale acesteia. Ca formă geometrică, lucrarea este o înşiruire a unui element romboidal numit de Brâncuşi „mărgea”,fiind formată din 15 module întregi şi două jumătăţi. Este o sculptură austeră și perfect echilibrată, fiind obiect de studiu în zilele noastre.

Coloana are 29,35 de metri, este din fontă şi a fost turnată în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani, iar greutatea ei depăşeşte 29 de tone. Coloana a fost alămită un an mai târziu.

Despre Coloana fără sfârşit se spune că este simbolic o axă menită să sprijine bolta cerului pentru veşnicie, o scară spre cer, un simbol al infinitului, al sacrificiul suprem, înălţarea sufletele erorilor neamului, este văzută ca un stîlp, ca pe un arbore funerar, o Scară a lui Iacov, de înălţare a sufletelor spre Cer, Scara vămilor văzduhului . În Gorj, la moarte unor persoane tinere, se taie cel mai înalt și impunător brad, care va fi prezent pe toată durata ceremoniei funerare, iar la final rămânând în cimitir, lângă crucea decedatului. Acest obicei rar se regăsește și acum în Oltenia. Prin urmare, unii cercetători consideră că Ansamblul este de fapt un traseu al ritualului de îngropăciune. Pentru Pierre Courthion coloana e inelată, ascensională, șirag de mătănii.

Brâncuşi s-a inspirit, așadar, din arta populară specific zonei, de la 1800, la casele ţărăneşti regăsindu-se stâlpi asemănători Coloanei. Petre Pandea spunea, pe de altă parte, că este vorba despre un stâlp funerar și constituie arhetipul românesc al Coloanei. Mai mulţi exegeţi ai artei brâncuşiene au remarcat așadar asemănarea cu stâlpii de pridvor ai caselor din Gorj, stîlpi de la poarțile caselor ţărăneşti sau a stâlpilor funerari din cimitirele gorjene.

Cum, de altfel, și sculptorul Constantin Antonovici a sesizat faptul că Brâncuşi îşi avea „sursa de inspiraţie în natură” (7) şi că multe din lucrările lui „îşi aveau sorgintea în arta populară” ( 8).  Brâncuși a avut așadar „viziunea de a lua folclorul românesc drept simbol al artei sale şi de a-l pune la baza creaţiei sale artistice creând un drum total nou în artă” . ( 9).

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu și pentru pentru oamenii de ştiinţă care vor să afle dacă Brâncuși cunoștea efectul de piramidă. De altfel, pentru Mircea Eliade, Coloana era un „Stâlp de lumină” sau „Stâlp de foc”, o reprezentare a energiei divine, numită de vechii hinduşi „Kundalini” , transcedență a condiției umane profane.

Comuniștii au vrut să o dărâme şi să o vîndă la fier vechi, dar nu au reușit, deși au încercat să o smulgă cu un tractor, însă lanțurile s-au rupt de mai multe ori, iar ea a rămas în picioare.

Așadar, operele de la Tg -Jiu vorbesc despre măreția prim mărime, despre bucurie, perfecțiune, uimire. Monumentalul brâncușian se remarcă nu numai prin dimensiunea materială a Ansamblului, dată inclusiv prin distanța dintre cele trei opere sculpurale, ci și prin dimensiunea spirituală sugerată de acestea. Prin operele de la Tg –Jiu, Brâncuși  ne vorbește despre “adevăruri asupra cărora a gândit toată viața, despre realitatea înțeleasă ca spațiu și timp, ca natură și istorie, departe de formule obscure sau mistere, păstrând formele simple ale obiectelor obișnuite, ridicate la puterea de simbol. După părerea noastră, operele ansambului restabilesc legătura dintre infinit, durata istorică și spațiul umanizat al generațiilor în continuă succesiune. Sentimentul eternului și absolutului se naște din această măreție ce caracterizează monumentalul esteticii brâncușiene”, conchide cercetătorul Ion Mocioi.

Ansamblul de la Tg-Jiu, deși este închinat memoriei soldaților morți în primul război mondial,  nu are nicio conotație militară, după cum remarcă Marielle Tabart, custodele Centrului Georges Pompidou , ci celebrează dragostea și pacea universală. (10) Ce este întregul ansamblu sculptural brâncușian de la târgu-jiu dacă nu o expresie concentrată a eroicului și a eroismului acestui secol?, se întreabă și Mocioi.( 11)

De altfel, Ansamblul de la Tg-Jiu reprezintă filozofia colectivității, nu a unei persoane. „Nu fenomenologia duratei interioare îl interesează pe marele artist, ci conștiința participării individului la eforturile colective pentru prosteritatea societății” (12).

______________________________________________________

  1. Constantin Antonovici; Brâncuși, maestrul. Mărturii, amintiri, exegențe., Editura Semne, București, P. 22

8, 9 .Constantin Antonovici; Brâncuși, maestrul. Mărturii, amintiri, exegențe., Editura Semne, București, P. 23, 25

  1. Marielle Tabart; Brâncuși, inventatorul sculpturii moderne, Editura Univers, București, 1995. P.90

11, 12. Ion Mocioi; Estetica operei lui Constantin Brâncuși, Editura Scrisul românesc,  Craiova,1987. p. 64

 

 

 

Dan Grigorescu, Tudor Vianu, Petru Comănescu, Ion Frunzeti, Petre Pandrea, V. G. Paleolog, Petru Comarnescu, Barbu Brezianu, Marielle Tabart, Gillo Dorfles, Sidney Geist, Carolina Gideon-Welcker, Dan Hăulică, Isamu Noguchi sunt doar câteva nume care au cercetat și analizat opera lui Brâncuși.

Valoarea lui Brâncuși e certificată astăzi prin prețurile record cu care se achiziționează opera sa. În 2002 , sculptura „Danaide”, 18 milioane de dolari; în 2005: „Pasare in Spatiu”, 27,5 milioane de dolari; în 2009, „Doamna L.R.”, deținută de Yves Saint Laurent, 37 de milioane de dolari, iar ultima operă, Muza adormită, a bătut recordul – 57 de milioane de dolari.

Giulio Carlo Argan spune în cartea sa “Arta modernă” că “Brâncuși deși a lucrat în cea mai austeră izolare, poate fi considerat ca punctual de plecare al lui Arp, Moore și, în general, al întregii sculpture moderne”. (13)

 

Bibliografie

  1. Tabart, Marielle; Brâncuși, inventatorul sculpturii moderne, Editura Univers, București, 1995
  2. Mocioi, Ion; Estetica operei lui Constantin Brâncuși, Editura Scrisul românesc, Craiova,1987
  3. Antonovici, Constantin; Brâncuși, maestrul. Mărturii, amintiri, exegențe., Editura Semne, București, 2002
  4. Courthion, Pierre; Curente și tendințe în arta secolului XX, Editua Meridiane, București, 1973
  5. Argan, Giulio Carlo; Arta modernă, Editura Meridiane, București, 1982
  6. Bernea, Ernest; Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord, Editura Cartea românească, București, 1998

 

Foto Tg Jiu- http://www.ghidturciagrecia.ro

Foto Barcelona- arhiva personala

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

_____________________________________________________________________

  1. Giulio Carlo Argan; Arta modernă, Editura Meridiane, București, p.168

 

 

You may also like...

1 Response

  1. ispas florin spune:

    Imi vine sa ..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CLOSE