Știrea că Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în Dosarul Mineriadei a surprins pe toată lumea. Să vezi și să nu crezi. Un fost coleg de ziar mă sună în acea zi și mă întreabă ce cred că vor să acopere cu această știre, care este șmecheria. Se pregătea să scrie un comentariu și își storcea creierul încercând să înțeleagă de ce știrea a apărut în acest moment. M-am gândit și i-am spus, în naivitatea mea, că, de data aceasta, nu găsesc niciun motiv. Pur și simplu se împlinea un an de la decizia CEDO. (Pe data de 17 octombrie anul trecut, România a fost obligată de CEDO să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, subliniindu-se atunci obligaţia statului de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora).
Iată că, totuși, fostul meu coleg avea dreptate. Știrea cu Dosarul Mineriadei avea menirea să atenueze mizeria pe care o pregătea Parchetul Militar peste doar câteva zile.
Așadar, în plină euforie vine Parchetul Militar și aruncă bomba – a clasat Dosarul Revoluției.
Lovitură de maestru! Tehnici de manipulare simple, dar eficiente. Ca pe vremea Securității.
Ca niște adevărați PR-iști.
Iar reacția publică a fost probabil cea așteptată de PR-iștii de la parchet – în primul moment furie, revoltă şi durere în rândul celor care au participat la revoluţie, a celor care au fost răniţi sau şi-au pierdut pe cineva drag în acele zile. Într-o săptămână, subiectul se amestecă cu cel al Mineriadei, se diluează, moare.
Au murit totuși peste 1000 de oameni, civili si militari. Pentru România, nu pentru Iliescu, Nițu sau altcineva.
Procurorii spun că, pentru unele fapte există condamnări în alte cauze. Iar altele, s-au prescis. În ordonanţa de clasare, Parchetul arată că, din cauza oboselii şi a stresului, unii militari s-au împuscat între ei. Iar oamenii din dispozitivele militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile sau spre maşini care nu opreau la filtre. În unele cazuri „decesul a fost urmare a unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), a manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”.
Și mai este un aspect – Parchetul, sub conducerea lui Tiberiu Nițu, clasează un dosar despre un eveniment la care a participat și procurorul general în cauză?
Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat recent că Procurorul general, Tiberiu Niţu, este suspect că ”a tras la Revoluţie”, când era militar în trupele de Securitate şi probabil că ”a împuşcat câţiva terorişti”.
În anul 2013, Generalul Dan Voinea, fost sef al Parchetelor militare, a declarat într-un interviu că Tiberiu Nițu, propus de Victor Ponta pentru funcția de procuror general, a tras la Revoluție.
Sau cum să pui lupul paznic la oi…
Asociațiile de revoluţionari din toată ţara anunţă proteste.
Să vedem câți ne revoltăm în stradă, câți rămânem la TV.
PR-iștii de la Parchetul Militar. Procurorul General, în conflict de interese?
Tu si colegul tau puneti mana pe carte, e cam dureros dar asta e, poate aflati de prescriptia raspunderii penale. Noroc ca stie ICCJ si a respins contestatia unor la fel de cititi aflatori in treaba. Probabil ca si judecatorii de la Inalta Curte au tras la revolutie !
nu stiu ce-au facut judecatorii la revolutie, dar ma gindesc ce om trimite un astfel de mesaj…..stiu sigur ca nu vreau sa am de – a face cu unul ca dvs…..sa nu mai scrieti aici!
Cand am citit pentru prima data drpese reeducarea de la Pitesti eram prin liceu si chiar pareau lucruri de necrezut. Nici ai mei nu prea agreau sa citesc asa ceva. Dar am fost o zi intreaga elev de servici, asa ca am reusit sa termin cartea :)Ce pot sa spun, decat ca un lucru de necrezut candva, devine acum cunoscut. Nu pot decat sa ma gandesc la reeducarea noasta de zi cu zi si sa cred ca lucrurile vor sta altfel candva. Deci mi se pare de-a dreptul un experiment de avangarda acum. Si nici nu-ti vine sa crezi ce poate urma.