REVOLTĂTOR. Foștii deținuți politic, scoși în stradă de instituțiile statului

 

 

Foștii deținuții politic sunt din nou batjocoriți de autorități. Pe un ger crunt, foștii deținuți politic,  majoritatea trecuți de vârsta de  80 de ani, sunt puși pe drumuri de Casa Naţională de Pensii Publice care le cere să meargă  la regiile de transport ca să-și ridice personal abonamentul pentru transport urban, cerându-li-se să prezinte, totodată, ultimul cupon de pensie, hotărârea în baza căreia au devenit beneficiari ai Decretului Lege nr.118 din 1990 şi actul de identitate.

Președintele Asociației Foștilor Deținuți, Octav Bjoza, declară că este jignitor şi revoltător totodată, să li se ceară cuponul de pensie pe care chiar cei care l-au emis îl cer.

Este o mare neruşinare să aşezi la rând oameni care au supravieţuit ani de zile după gratii şi sârmă ghimpată. Cerem imperativ revenirea la forma iniţială, spune domnul Bjoza.

Asociația pentru presă liberă și Expres magazin solicită, alături de AFDPR, oprirea bătăii de joc a deținuților politic, la care sunt supuși aceștia de 25 de ani.

 

 

Trebuie să fie cunoscut faptul că deţinuţii politici şi victimele dictaturii comuniste din România au constituit şi  constituie în  continuare, o categorie socială cu totul aparte. Astfel, în cadrul legilor  reparatorii, aşa zise speciale, aceştia reprezintă cea mai oropsită  parte.
Amintim că noi suntem aceia, cărora Statul Român, în urmă cu 55 la 70  de ani, ne-a luat pentru totdeauna, libertatea, sănătatea, tinereţea,  agoniseala şi multora, vieţile. Bătuţi, torturaţi, înfometaţi,  înlănţuiţi, lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă  medicală, am muncit cinci ani în minele de plumb de la Nistru, Cavnic şi
Baia Sprie, alţi cinci ani la Canalul Dunărea-Marea Neagră, la recoltat  stuf, iarna cu picioarele în apa îngheţată, la diguri de pământ şi  canale de irigaţii, la Barajul de la Bicaz, Combinatele chimice de la  Oneşti şi Borzeşti şi multe altele. Acolo am lăsat pentru totdeauna,  mii de morţi.
Am sperat ca Statul Român, după evenimentele din decembrie 1989, ne va  acorda reparaţii morale şi materiale pentru ceea ce ne-a luat. Cu mare  întârziere, în vara anului 2009 a fost promulgată Legea nr.221 care ne acorda această şansă. Dar Curtea Constituţională apărând interesele  celor aflaţi la putere, a lovit-o în plin (art.5), declarând-o  neconstituţională. În primăvara anului 1990, a apărut Decretul Lege nr.118, prin care ni se acordau minime reparaţii, având un caracter doar social şi viager. Curtea Constituţională a văzut un paralelism între
cele două, făcându-ne pe toţi, prin aceasta, nevăzători şi infirmi din punct de vedere intelectual.

Decretul Lege nr.118/1990 ne acorda o serie de facilităţi, constând în medicamente gratuite, bilete de transport, scutiri de taxe şi impozite şi altele. Dar nici acest „subţire” Decret Lege, Statul nu l-a respectat şi nu-l respectă, umilindu-ne în continuare, până la sfârşitul zilelor:
–    Scutirea de impozite pe eventuale salarii, casă, terenul aferent acesteia şi a unor taxe cu caracter local (parcare, salubritate etc.). Toate acestea au dispărut treptat ca urmare a apariţiei noului cod fiscal, astăzi nemairămânând nimic din ele. Asistenţa medicală şi medicamentele  gratuite şi acordate prioritar, atât ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, au ajuns de domeniul trecutului. Treptat, medicamentele au fost reduse la doar trei repere, mai apoi, doar de fabricaţie indigenă, astăzi fiind în situaţia ca din modestele noastre pensii să ni se oprească CAS-ul, să plătim parţial medicamentele, substanţa de bază fiind alta, analizele medicale nemaifiind gratuite şi peste toate acestea, să mai plătim şi „modesta coplată”. Tot în bătaie de joc, apare Legea nr.225/2015 care prevede scutirea de la plata CAS-ului, cu condiţia ca, pensia pentru anii de muncă, cumulată cu indemnizaţia de fost deţinut politic, să nu depăşească suma de 740 lei.
–    Transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun, cu capital de stat sau privat, era asigurat prin abonamente anuale nominalizate, care erau ridicate de către preşedinţii de filiale, fiind distribuite la sediile acestora prin identificarea persoanelor şi luarea de semnături. Vrând să-şi bată joc de noi, astăzi, Casa Naţională de Pensii Publice cere ca noi, având vârste de 80 la 90 de ani, să ne deplasăm individual la regiile de transport, pentru a le ridica, cerându-ni-se să prezentăm totodată, ultimul cupon de pensie, hotărârea în baza căreia am devenit beneficiari ai Decretului Lege nr.118 din 1990 şi actul de identitate. Este jignitor şi revoltător totodată, să-mi ceri cuponul de pensie pe care chiar „tu” l-ai emis şi hotărârea pe care „tu” o ai în dosar, în baza căreia am devenit beneficiar ai D L 118/1990. Este o mare neruşinare să aşezi la rând oameni care au supravieţuit ani de zile după gratii şi sârmă ghimpată. Cerem imperativ revenirea la forma iniţială.
–    Acordarea unui bilet gratuit de tratament într-o staţiune balneo-climaterică. Este cunoscut faptul că toţi foştii deţinuţi politici supravieţuitori au contractat grave boli reumatismale, circulatorii, tuberculoză şi nu numai. La începuturi, primeam un bilet la 20 de solicitanţi. Astăzi, când numărul nostru a scăzut la doar 42.000, constatăm că durata tratamentului a scăzut de la l8 zile la 16 zile calendaristice, cu precizări exprese că nu se mai acordă anual, ci la 2-3 ani. Cei suferinzi nemaibeneficiind de continuitatea în tratarea bolilor.
–    Prioritate la repartizarea de către consiliile locale, a unei locuinţe din fondul locativ. Timp de 26 de ani, la nivel de ţară nu s-au acordat nici măcar 20 de locuinţe şi care s-au rezolvat au avut aspectul unor grote. În concret, un coleg din Tg.Mureş aşteaptă de peste 3 ani,  o cât de modestă, astfel de locuinţă, timp în care s-au acordat altora, numeroase spaţii locative.
–    Cât despre indemnizaţia bănească primită de către beneficiarii Decretului Lege nr.118/1990, este substanţial mai mică decât a altor categorii de luptători anticomunişti. Şirul acestora ar putea continua, dar ne oprim aici. Sunt doar câteva dintre umilinţele la care sunt supuşi cei ce au luptat şi mai reprezintă ultimul bastion al moralei româneşti, atâta câtă mai există.
Preşedinte al AFDPR
Octa Bjoza
20 ianuarie 2016

You may also like...

3 Responses

  1. Stefan Caliga spune:

    Generatiile s-au schimbat dar mentalitatile birocratice au ramas !

  2. nelu leuca spune:

    Suntem o forta romanii patrioti si dusmanii se tem.

Lasă un răspuns la nelu leuca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CLOSE