Simona Halep, Obama și Aristotel

În România, când nu ai răspuns la o problemă, când nu ai imaginație, strategie, viziune, faci o lege. De cele mai multe ori, proastă.Nu mai facem sport, dăm o lege! Cu amenzi! Te caută la mușchi, nu-i ai, pac sancțiunea!

 
Când să se difuzeze în eter însă meciurile de tenis jucate de echipa NAȚIONALĂ a României în ROMÂNIA, la Cluj, mucles. Cum, a jucat Simona Halep pe care o așteptam la aeroport și o ridicam în slăvi când a început să uimească lumea cu ascensiunea ei? Chiar la Cluj? Aaa, nu se poate!!
Nu știu cine este de vină că meciurile n-au fost transmise de TVR, dar mi se pare inacceptabil să vorbești despre faptul că sportul nu mai este la modă printre elevi și să nu promovezi meciurile cu campionii acestei țări, care ar putea să fie modele pentru foarte mulți tineri.

 
“150 de milioane de americani au urmărit Super Bowl, finala campionatului nord-american de fotbal. Printre ei şi familia Obama! Preşedintele Statelor Unite şi soţia sa au păstrat tradiţia şi au urmărit meciul dintre Denver Broncos şi Carolina Panthers”, citesc în dimineața aceasta pe toate agențiile de presă.

 
În România, 2 cetățeni au reușit să vadă meciul de tenis al Simonei Halep, restul au citit live text pe net. Un meci fără oficiali, doar cu mulți suporteri. Și fără tradiție. Președintele SUA a păstrat tradiția. În România tradiția este să nu faci nimic atunci când ai putea să faci și să te lamentezi când nu poți.
Îmi amintesc că atunci când eram mică mă uitam cu Mama, mare pasionată de sport până în ziua de azi, la TVR să vedem finala de handbal din 1974 ( eu mai mult ascunsă. De teamă să nu ratăm, întrebam din altă cameră ce se întâmplă) sau de fotbal sau de atletism, patinaj etc.
Îmi amintesc că în anii 90, TVR 2, dacă nu mă înșel, transmitea meciurile din NBA și mă trezeam sau stăteam până la 3-4 dimineața să le văd. Magic“ Johnson în anii 90 și Cristian Gațu în 74! La TVR!

 
Pe vremuri, am fost fascinată când am citit Aristotel , Despre educație, și am văzut seriozitatea cu care se dezbătea inclusiv problema gimnasticii și a muzicii. Câte ore de gimnastică sunt necesare – cât să-I dea corpului o bună constituție, să-I dezvolte dibăcia, să nu fie nici prea puține ca să le crească grațioși copiii, dar nici prea multe ca să-i facă brutali, în loc să fie curajoși.

 
O dezbatere simplă după 2016 ani plus 384, de la nașterea lui Aristotel, privind măcar transmiterea, într-o prima fază, a meciurilor importante, precum cel al Simonei Halep, se poate? Și apoi putem să trecem și la virtute, curaj, grație, dibăcie…

You may also like...

1 Response

  1. Stefan Caliga spune:

    Multumesc !

Lasă un răspuns la Stefan Caliga Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CLOSE