Stejărel Olaru a mai scris o carte. Dar nu orice carte, ci una publicată nu doar în România, ci și în Marea Britani și Franța. „Nadia și Securitatea” a apărut în librăriile din Marea Britanie, Franța, dar mai urmează și alte țări. „Cu sprijinul Livia Stoia Literary Agency, în 2022-2024 Nadia și Securitatea vede lumina tiparului în franceză, engleză, spaniolă, italiană și maghiară la edituri prestigioase”, scrie Stejărel Olaru pe pagina sa de socializare.

Ce spune Stejărel Olaru în DailyMail

Nadia, zeița olimpică, a ocolit grănicerii pentru a fugi în vest în toiul nopții și a continuat să uimească lumea, câștigând aurii cu 10 perfecți în vârstă de 14 ani. Dar o nouă carte dezvăluie cum a fost hărțuită și înfometată de antrenorul ei a condus-o la sinucidere. 

„Într-o noapte de noiembrie a anului 1989, la două săptămâni după căderea Zidului Berlinului, șapte oameni și-au făcut drum grăbiți, dar precauți, spre frontiera dintre România și Ungaria.

Sub picioare, brazdele înghețate ale unui câmp arat trosneau. Au auzit lătrat în depărtare, din satele din jur. Până la miezul nopții temperatura scăzuse atât de mult, încât frigul era un adevărat pericol, deși nu era singurul.

Cei șapte se îmbarcaseră în cea mai periculoasă aventură a vieții lor: erau pe cale să treacă ilegal frontiera dintr-un stat comunist dur în altul care era în proces de răzvrătire și transformare.

Când s-au oprit să se odihnească, au vorbit în șoaptă și nu și-au aprins nici măcar un chibrit, de teamă că grănicerii români ar putea să-i descopere. Omul care-și asumase riscul de a le fi ghid era Gheorghe Talpoș — pe scurt Ghiță — cioban. Purtând o pelerină din piele de oaie și o șapcă neagră din piele de miel, a mers înainte.

Dacă o patrulă a armatei române l-ar fi surprins mergând singur pe lângă graniță, Ghiță ar fi putut oferi câteva motive plauzibile pentru a fi acolo. În plus, îi cunoștea personal pe unii dintre polițiștii de frontieră”, scrie Stejărel Olaru în presa britanică.

Unul dintre fugari era chiar Nadia Comaneci, cea mai faimoasă gimnastă din lume și câștigătoare a medaliilor de aur europene, mondiale și olimpica.

Ea fugea din propria ei țară, un regim totalitar represiv de mai bine de patru decenii.

Păstorul știa ce ar fi pățit dacă era prins.

„Aflase abia în noaptea aceea, chiar înainte de a pleca că ea se afla în grup. Era atât uimit, cât și intimidat. „Cum naiba poate Nadia să treacă noaptea granița ca un criminal?” a întrebat el. „Nu a fost ea în străinătate de toate aceste ori? Dacă ar fi vrut, nu ar fi putut pur și simplu să nu se întoarcă?.

Nadia își amintește de întunericul dens din acea noapte. I s-a părut de rău augur: „Când am ieșit afară, fiecare ne-am pus mâinile pe umerii celui din față, pentru că odată ce ne-am îndepărtat de casă, era imposibil de văzut. Dacă nu aș fi atins persoana din fața mea, m-aș fi despărțit de grup și m-aș fi pierdut.”

După ce au reușit să treacă granița, iar  Nadia a mărturisit cine este,  totul s-a schimbat. I s-a oferit azil pe loc. „Eram o gimnastă celebră și, prin urmare, o captură fierbinte în mintea lor. Le-am spus: „Uite. Voi rămâne doar dacă întregul meu grup are voie să rămână în țara ta. Am venit împreună, rămânem împreună.”, a declarat Nadia autorului.

A doua zi, într-un buletin de știri radio încărcat cu subtext politic, Radioul național al Ungariei Kossuth și-a anunțat dezertarea: „Ieri, Nadia Comaneci a cerut azil în Ungaria. Fostul campion olimpic a lăsat în urmă o casă frumos mobilată, o mașină și o viață bună pentru a alege libertatea.’

Titlul „Nadia alege libertatea” a apărut în întreaga lume. Două zile mai târziu, ea a aterizat pe aeroportul John F. Kennedy, New York. Încă în vârstă de 28 de ani, ea fusese faimoasă de jumătate din viață.

Articolul integral poate fi citit pe DailyMail.

 Despre ce este vorba în carte

Potrivit libăriei Cărturești, „În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfecțiunii în gimnastică. Din admirație, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice și documentare, biografii, romane și chiar cărți pentru copii. Dar despre Nadia, devenită parte a avuției naționale a României socialiste, se mai scria în penumbră, iar „admiratorii” săi, care adunau material documentar pentru un roman straniu, în parte de groază, în parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii..Cu toții îi urmăreau orice mișcare, orice vorbă și orice gând și împletiseră, la cererea poliției politice de atunci, înfricoșătoarea Securitate, o plasă nevăzută din care marea sportivă a reușit să scape abia în toamna lui 1989. Acum, după zeci de ani, studiind aceste dosare până nu de mult secrete, Stejărel Olaru a construit o carte de istorie, însă una ca un roman, în parte de groază, în parte politic.

Cartea lui Stejărel Olaru nu este doar o biografie tradițională. Contextul și împrejurările în care Nadia Comăneci a crescut și s-a format, familia, gimnastele din generația sa, antrenorii, și mai ales puzderia de informatori, securiști și decidenți politici, care au țesut o încâlcită plasă de relații în jurul ei menită să o țină captivă în mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveală de autor. În drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stări diferite. Când însingurată și aproape de abandon, când disperată și supusă, adesea neînțeleasă și folosită, dar mereu perseverentă, ambițioasă, visând cu îndârjire să atingă perfecțiunea. Și a atins-o”, scrie Aurora Liiceanu.