Dosarele Securității ascunse în arhive le-au dat fiori reci multor politicieni români. După 1990, au acceptat cu greu înființarea CNSAS, dar au mutilat legea lui Ticu Dumitrescu, un deținut politic care după Revoluție și-a dedicat viața acestei instituții, astfel încât ajunsese de nerecunoscut. Nu a fost mai ușor nici după ce instituția a început cu chiu cu vai să funcționeze, ba chiar serviciile secrete și-au bătut joc de CNSAS, au transferat dosare când au vrut, cât au vrut și ce au vrut. Politicienii și serviciile secrete, urmașele Securității, au făcut din CNSAS o instituție greoaie, care a funcționat din dorința unor angajați de a-și respecta locul de muncă și a altora de a-și duce la bun sfârșit menirea. Anul trecut, pe 21 noiembrie, angajații CNSAS au intrat în grevă, au trimis scrisori deschise decidenților, au făcut tot ce au putut pentru a atrage atenția asupra situației în care a ajuns intituție. A urmat o tăcere de mormânt. Pare că pe nimeni nu interesează această insituție, atâta timp cât au bifat funcționarea ei, aceasta există, dar cam atât. Așa se întâmplă de o vreme și cu alte instituții importante pentru prezentul și viitorul României – cele care investighează crimele comunismului, care se ocupă de exilul românesc sau de revoluționari. Protestul angajaților CNSAS s-a oprit după aproape o lună, fără ca solicitările lor să fi fost rezolvate. În prezent, în jur de 28 de km de dosare, atât cât măsăoară arhiva CNSAS, sunt studiați, cercetați, prelucrați de mai puțin de 200 de angajați. Probabil că în ritmul acesta, peste 30 de ani se va așterne praful pe cea mai mare parte de arhivă, care va rămâne îngropată și uitată, spre fericirea ofițerilor de Securitate care au mutilat destine, torționarilor, dar și a celor care s-au vândut sau au făcut compromisuri majore în comunism.
CNSAS, scrisoare deschisă
Angajații de la Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au transmis o scrisoare deschisă politicienilor şi societăţii civile în care solicită predictibilitate şi echitate salarială,„ un apel pentru viitorul nostru democratic”. Angajații CNSAS susțin că după trei decenii de eforturi pentru construcția unei democrații solide, dar și de lupte cu urmele trecutului, societatea românească nu a beneficiat de o lustrație, deși o parte importantă și-a dorit despărțirea de comunism.
„Ascensiunea autoritarismelor, seducţia populismului, falsificarea ideologică a trecutului istoric, manipularea memoriilor totalitare în scopuri nedemocratice fac ca întreaga noastră activitate formativă să devină parte a unui efort naţional de consolidare a rezilienţei societale. CNSAS nu este doar o instituţie. Este un angajament al României democratice, un ideal. Lumile libere supravieţuiesc prin idealurile lor. În acest orizont, vrem ca cei 23 de ani de construcţie instituţională să nu se piardă. Vrem să nu ne mai plece oamenii. Vrem predictibilitate şi echitate salarială. Nu putem asista pasivi la destructurarea instituţiei, prin demotivare, absenţa dotărilor necesare îndeplinirii mandatului public încredinţat şi lipsa de interes a decidenţilor. Facem, astfel, un apel public pentru ca istoria şi cunoaşterea să nu fie parcate în irelevanţă şi uitare”, spun angajaţii CNSAS în scrisoarea deschisă care a ajuns la președintele Klaus Iohannis, premierul Marcel Ciolacu, președinții Senatului și Camerei Deputaților, partidele politice și socieatea civilă, adică toți cei care pot schimba prin deciziile lor soarta unei instituții vitale penytru viitorul României.
În scrisoare este menționat faptul că în această instituție au rămas mai puțin de 200 de specialiști, deoarece mulți angajați au plecat pentru locuri de muncă mai bine plătite.
„Drenarea personalului CNSAS către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi a României, Ministerul de Externe, Ministerul Educaţiei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanţelor şi instituţii subordonate (ANAF, Autoritatea Vamală Română) etc. a luat amploare în ultimii ani. Timp în care n-am mai putut atrage, în compensaţie, nici măcar pe cei tineri, proaspăt absolvenţi de facultate şi dornici să facă… istorie. Puţinii colegi care ni s-au alăturat au ales, adesea, să plece în scurt timp, deoarece deprinderea competenţelor necesare se face într-o perioadă îndelungată, pe care nu o aveau la dispoziţie, din pricina multiplicării sarcinilor de serviciu, distribuite unui personal de specialitate tot mai restrâns”, se explică în scrisoare.
„Am fost, cândva, 𝗮𝗽𝗿𝗼𝗮𝗽𝗲 𝟯𝟬𝟬 de entuziaști, care am pornit pe un drum necunoscut, spre aducerea la lumină a adevărului. Am muncit, zi de zi, pentru ca spațiul public românesc să fie curățat de umbrele încăpățânate ale trecutului.
Am muncit, zi de zi, pentru ca generațiile confruntate cu minciuna să revadă chipul adevărului, iar copiii noștri să se nască, să crească și să trăiască într-o Românie democratică.
Am muncit, zi de zi, pentru a contribui la construcția unei democrații bazate pe valorile lumii libere. Am primit, nu fără eforturi și în etape, Arhivele Securității.
Cu fiecare copertă deschisă, cu fiecare filă citită, am învățat să descifrăm, să inversăm un sistem conspirativ prin definiție.
Am căutat, zi de zi, cheia unui cifru pe care nu ni l-a oferit nimeni, ne-am străduit să așezăm în bună ordine piesele unui puzzle a cărui imagine ne-a lipsit”, spun angajații CNSAS în scrisoarea deschisă.
„Astfel că mai puțin de 200 dintre noi, mai vechi sau mai noi, am rămas, ancorați poate în idealurile cu care am pornit la drum, având de gestionat o instituție incomparabil mai complexă decât cea de la începutul anilor 2000 și cu un patrimoniu arhivistic de peste 28 km liniari. Lipsa unor măsuri urgente de stopare a plecărilor voluntare din direcțiile de specialitate va priva iremediabil interesul public de expertiza unor profesioniști ce nu pot fi înlocuiți cu ușurință.
Aceia dintre noi care vor rămâne, vor mai fi, probabil, în scurt timp, 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝟭𝟱𝟬. Ceea ce, împreună cu recenta anulare a posturilor vacante și imposibilitatea organizării vreunui concurs de recrutare de personal prefigurează un previzibil blocaj instituțional (…)”, avertizează reprezentanții CNSAS în scrisoarea deschisă.
Angajații CNSAS vor sprijin, „măsuri urgente de stopare a plecărilor voluntare din direcţiile de specialitate va priva iremediabil interesul public de expertiza unor profesionişti ce nu pot fi înlocuiţi cu uşurinţă”.
CNSAS și Securitatea
Urmașele Securității au făcut tot ce au putut pentru a încetini procesul de deconspirare, Primul semn că va urma un proces dificil de predare a dosarelor instituțiilor de forță comuniste a fost chiar de la începutul anilor 90, în momentul în care s-a decis ca accesul la arhivele fostei Securități, în fapt chiar cheile de la depozitele cu dosare, să rămână la urmașul Securității, la SRI, serviciu condus atunci de Virgil Măgureanu. Legea nu prevedea preluarea totală a arhivelor, așa cum s-a întâmplat în Germania cu STASI, ci predarea treptată a dosarelor către CNSAS. Hotărârea de Guvern nr. 1134 din 1992 a împărţit fondul fostei Securităţi între mai multe instituții – Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe, Ministerul Public, transferarea dosarelor fiind automat mult mai dificilă.
În timp ce „Oficiul Gauck” din Germania a publicat numele informatorilor într-o carte care numără mii de pagini, CNSAS nu a avut obligația să refacă onoarea pătată a victimelor comunismului.
