De aproape opt decenii, emigrarea a fost speran\u021ba de care s-au ag\u0103\u021bat genera\u021bii \u00eentregi, nu neap\u0103rat pentru o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, ci pentru a evada dintr-o pu\u0219c\u0103rie \u00een care nu se mai putea tr\u0103i.<\/p>\n
Cine ar mai fi crezut c\u0103 dup\u0103 1989 alte genera\u021bii se vor aga\u021b\u0103 de acela\u0219i lucru? Despre emigrare, la trecut \u0219i la viitor, vorbe\u0219te \u0219i prietenul meu Bogdan Br\u0103tescu, un jurnalist extraordinar \u0219i un scriitor al naibii de talentat.<\/p>\n
\u201eVedere din Hyde Park\u201d, cea de-a treia carte scris\u0103 de Bogdan Br\u0103tescu, se vrea a fi una despre c\u0103l\u0103torii. O c\u0103l\u0103torie cu trenul la Londra, de care se pare c\u0103 se \u00eendr\u0103goste\u0219te iremediabil \u2013 \u201emaiestoas\u0103 \u0219i puternic\u0103, metropola te cucere\u0219te treptat, ca o licoare misterioas\u0103\u201d.<\/p>\n
Chiar dac\u0103 Bogdan evoc\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i impresii din mai multe \u021b\u0103ri \u00een care a c\u0103l\u0103torit, pentru mine este o carte despre Rom\u00e2nia de ieri \u0219i de azi, despre decenii \u00een care au emigrat genera\u021bii de rom\u00e2ni, despre alegeri, speran\u021be \u0219i temeri, multe dintre ele pe care le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc \u0219i eu \u2013 ce ne rezerv\u0103 viitorul, merit\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een Rom\u00e2nia chiar dac\u0103 nu mai ai 30 de ani, sau ce este bine s\u0103-\u021bi sf\u0103tuie\u0219ti copiii \u2013 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sau s\u0103 plece? O carte care m-a dat peste cap. Bogdan Br\u0103tescu este nu numai un jurnalist excep\u021bional, ci \u0219i un scriitor pe care abia a\u0219tept s\u0103- l recitesc.<\/p>\n
A\u0219adar, cartea lui Bogdan Br\u0103tescu, dincolo de savoarea cu care poveste\u0219te aventurile turistice, este pentru mine un manifest politic al unui jurnalist care \u0219i-a scris primul articol \u00een 1990, un strig\u0103t de disperare de la cineva care vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 liber \u00een \u021bara lui, dar se teme c\u0103 nu va mai fi posibil. O carte despre Rom\u00e2nia, despre el \u0219i Nicoleta, dar mai ales despre copiii lui, Tudor \u0219i Alina. Oare a sf\u0103tuit-o bine pe Alina, fiica lui de 23 de ani, atunci c\u00e2nd i-a spus c\u0103 locul ei este \u00een \u021bar\u0103, nu \u00een str\u0103in\u0103tate, a\u0219a cum au f\u0103cut mul\u021bi dintre prietenii ei? Iat\u0103 \u00eentrebarea care \u00eel macin\u0103 pe Bogdan \u0219i la care \u00eentr-un fel r\u0103spunde \u00een finalul c\u0103r\u021bii.<\/p>\n
\u00cen vara lui 1982, Bogdan a plecat cu tat\u0103l lui \u00een Italia, \u201eo alt\u0103 planet\u0103\u201d cum i s-a p\u0103rut atunci, cu g\u00e2ndul de a r\u0103m\u00e2ne acolo. Era visul lui Br\u0103tescu senior, nu junior. De altfel, Bogdan a fost cel care pare s\u0103 fi decis \u00eentoarcerea \u00een \u021bar\u0103: \u201eLa \u00eentoarcere, tata nu a aruncat nicio privire spre Dun\u0103re. L-am surprins \u00eens\u0103, \u00eeng\u00e2ndurat, urm\u0103rind un punct imaginar de pe malul cel\u0103lalt al fluviului. Presim\u021bea, nu am nicio \u00eendoial\u0103, c\u0103 fusese ultima lui ie\u0219ire din Rom\u00e2nia\u201d.<\/p>\n
Mama lui Bogdan reu\u0219este s\u0103 emigreze, tot \u00eenainte de 1989, la v\u00e2rsta de 52 de ani, \u00een Elve\u021bia. Bogdan a condus-o la aeroport \u0219tiind c\u0103 nu se mai \u00eentoarce acas\u0103. Dup\u0103 1990, Bogdan a experimentat el \u00eensu\u0219i parcurgerea mai multor etape ale emigr\u0103rii. Nu le-a dus \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. S-a \u00eentors mereu.<\/p>\n
\u201eDar, dac\u0103 a\u0219 fi fost vizionar \u0219i a\u0219 fi \u0219tiut cu precizie cum va fi \u00een 2010, a\u0219 fi ales s\u0103 r\u0103m\u00e2n. A\u0219 fi f\u0103cut aceea\u0219i alegere \u0219i dac\u0103 a\u0219 fi b\u0103nuit c\u0103 situa\u021bia general\u0103 ori a mea personal\u0103 vor fi mult mai rele dec\u00e2t sunt ast\u0103zi. Ceea ce conteaz\u0103 cu adev\u0103rat e libertatea individual\u0103, democra\u021bia, drepturile omului… De ce, atunci, am ajuns s\u0103 regret, totu\u0219i, din ce \u00een ce mai des, c\u0103 nu am emigrat?\u201d<\/p>\n
Nu \u0219tiu dac\u0103 Bogdan va putea sau nu tr\u0103i f\u0103r\u0103 Londra, nu \u0219tiu dac\u0103 va emigra la v\u00e2rsta la care a f\u0103cut-o \u0219i mama lui, nu \u0219tiu daca Alina, fiica lui, \u00ee\u0219i va da seama c\u0103-\u0219i irose\u0219te via\u021ba aici, \u0219tiu \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eentreb\u0103rile lui Bogdan sunt \u0219i ale mele, \u0219i ale voastre sau ale copiilor vo\u0219tri. \u00a0\u201eVedere din Hyde Park\u201d e o carte care te r\u0103scole\u0219te, care te pune pe g\u00e2nduri, care te bucur\u0103, care te amuz\u0103. Este o carte scris\u0103 cu umor \u0219i autoironie, cu talent \u0219i mult suflet.<\/p>\n
Iar dup\u0103 ce ai terminat-o de citit \u00ee\u021bi sun\u0103 \u00een cap, orice ai face, \u00eentrebarea lui Bogdan \u2013 \u201eDe ce, atunci, am ajuns s\u0103 regret, totu\u0219i, din ce \u00een ce mai des, c\u0103 nu am emigrat?\u201d<\/p>\n
NR Acest articol a ap\u0103rut si pe www.stiridispora.ro<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De aproape opt decenii, emigrarea a fost speran\u021ba de care s-au ag\u0103\u021bat genera\u021bii \u00eentregi, nu neap\u0103rat pentru o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, ci pentru a evada dintr-o pu\u0219c\u0103rie \u00een care nu se mai putea tr\u0103i....<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":498,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[2],"tags":[243,244],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/497"}],"collection":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=497"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/497\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":499,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/497\/revisions\/499"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/498"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}