21-23 decembrie 1989. Nu este u\u0219or s\u0103-mi reamintesc \u00een fiecare an, \u00een luna decembrie, tot ceea ce-am sim\u021bit \u0219i tr\u0103it cu o intensitate uria\u0219\u0103, atunci…<\/p>\n
Eu aveam 14 ani, fratele meu 12. Ascultam sear\u0103 de sear\u0103 Radio Europa Liber\u0103, cuib\u0103ri\u021bi \u00een patul improvizat de tata \u00een buc\u0103t\u0103ria apartamentului. \u0218tiam despre Timi\u0219oara \u0219i despre ceea ce se \u00eentamplase acolo. \u0218tiam c\u0103 muriser\u0103 tineri \u00eempu\u0219ca\u021bi iar de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 nu ne g\u0103seam locul.<\/p>\n
Tata se \u00eentorcea seara t\u00e2rziu de la serviciu \u0219i povestea mamei cum foarte mul\u021bi clien\u021bi de-ai lui \u0219u\u0219oteau pe la mese despre ceea ce se petrecea la Timi\u0219oara. To\u021bi a\u0219teptau \u0219i doreau o schimbare. To\u021bi \u00eel uram pe Ceau\u0219escu, cu \u00eentunericul lui, cu frigul lui, cu lipsurile lui, cu toate minusurile lui.<\/p>\n
\u00cemi amintesc c\u0103 pe data de 21 decembrie m-am \u00eentors de la \u0219coal\u0103 \u0219i am v\u0103zut la televizor mitingul lui Ceau\u0219escu \u00een care promitea \u0219i iar promitea… apoi ni\u0219te urlete \u0219i brusc s-a \u00eentrerupt emisiunea…<\/p>\n
Pe sear\u0103 a venit tata acas\u0103. Era plin de entuziasm, \u0219tia c\u0103 \u00een centrul Capitalei ie\u0219iser\u0103 oamenii \u00een strad\u0103. Fusese\u00a0\u201eacolo\u201d. Ne-a povestit c\u0103 el a fost la Pia\u021ba Roman\u0103 \u0219i apoi la Universitate. C\u0103 oamenii au ie\u0219it \u00een strad\u0103 cu copii, c\u0103 se strigau lozinci: \u201eLI-BER-TA-TE!\u201d, ‘\u201eTI-MI-\u0218OA-RA!\u201d. \u0218i era sigur c\u0103 nu se va trage, c\u0103 de data asta nu va fi v\u0103rsare de s\u00e2nge ca la Timi\u0219oara.<\/p>\n
S-a schimbat de haine pe fug\u0103 \u0219i a vrut s\u0103 ias\u0103 pe u\u0219\u0103. Eu \u0219i fratele meu am cerut s\u0103 mergem cu el, mama se \u00eempotrivea. Ne-am luat \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea \u0219i hainele din cuier \u0219i ne-am \u00eembr\u0103cat pe holul blocului ca s\u0103 putem pleca cu tata. Mama a r\u0103mas \u00een fa\u021ba u\u0219ii, nedumerit\u0103 \u0219i cu lacrimi \u00een ochi. Tata ne-a \u00eencurajat, adres\u00e2ndu-ne cuvintele: \u201eTat\u0103, ve\u021bi tr\u0103i istoria…\u201d \u0218i ce-am mai tr\u0103it-o… \u0219i-n zilele urm\u0103toare, \u0219i-n anii ce-au urmat…<\/p>\n
Era aproape de miezul nop\u021bii, se tr\u0103gea cu trasoare luminoase ce p\u0103reau ni\u0219te artificii \u00een ochii no\u0219tri de copii. Nu puteam respira \u0219i nu \u00een\u021belegeam de ce. M\u0103 usturau ochii \u0219i nasul, dar strigam al\u0103turi de to\u021bi cei de la Intercontinental: \u201eLI-BER-TA-TE!\u201d<\/p>\n
Sim\u021beam c\u0103 ni se \u00eenal\u021b\u0103 sufletele, era o atmosfer\u0103 incredibil\u0103, nu ne era fric\u0103 de nimeni \u0219i de nimic…<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la un moment dat, c\u00e2nd s-a auzit o bubuitur\u0103 \u0219i s-a iscat o \u00eembulzeal\u0103 \u00eengrozitoare. Oamenii s-au \u00eendreptat spre metrou iar tata ne-a tras dup\u0103 el, oarecum speriat. Am mers c\u0103tre metrou \u0219i noi, dar nu am cobor\u00e2t, am r\u0103mas undeva \u00een fa\u021ba restaurantului \u201eDun\u0103rea\u201d, vis-a-vis de Inter.<\/p>\n
La un moment dat am sim\u021bit, pur \u0219i simplu, c\u0103 suntem lua\u021bi pe sus, sim\u021beam \u00een spate o \u021beav\u0103 a pu\u0219tii, ca un ghiont dureros, \u0219i auzeam doar \u201eHaide\u021bi, pas alerg\u0103tor, m\u00e2inile sus\u201d…<\/p>\n
\u0218i de la Inter p\u00e2n\u0103 la Pia\u021ba Unirii ne-am supus acelor ordine.<\/p>\n
Era \u00eentuneric, am fost du\u0219i spre f\u00e2nt\u00e2nile luminoase din fa\u021ba magazinului Unirea. Acolo, un personaj \u00eembr\u0103cat \u00een uniform\u0103 militar\u0103 ne-a \u00eentrebat ce c\u0103utam pe str\u0103zi la acea or\u0103. Tata a min\u021bit. A spus c\u0103 ne \u00eentorceam dintr-o vizit\u0103… Ne-a pus o lantern\u0103 \u00een ochi \u0219i ne-a cercetat hainele \u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea. A observat c\u0103 eram r\u0103gu\u0219i\u021bi, aveam ochii ro\u0219ii \u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea murdar\u0103 \u0219i a dat un ordin scurt: \u201eLua\u021bi-i!\u201d.<\/p>\n
Acelea\u0219i g\u0103rzi patriotice, patru la num\u0103r, care ne ridicaser\u0103 de la Inter ne-au condus \u00een pas alerg\u0103tor p\u00e2n\u0103 la sec\u021bia 14 Mili\u021bie. Acolo, \u00een garajul sec\u021biei, cu m\u00e2inile ridicate \u0219i fa\u021ba la perete, am fost b\u0103tu\u021bi. B\u0103tu\u021bi crunt, p\u00e2n\u0103 la le\u0219in.Tata se afla \u00eentre noi doi \u0219i ne \u021binea de m\u00e2ini. C\u00e2nd sim\u021bea c\u0103 alunec\u0103m pe perete, ne sus\u021binea \u0219i ne ridica. Auzeam \u00een spatele meu cum erau lua\u021bi pe r\u00e2nd oameni \u0219i b\u0103tu\u021bi, \u00eenjura\u021bi, umili\u021bi, \u00eentreba\u021bi \u00een batjocur\u0103: \u201eA\u021bi vrut Libertate, m\u0103? A\u021bi vrut democra\u021bie? V\u0103 d\u0103m noi, m\u0103, Libertate, v\u0103 d\u0103m noi, m\u0103, democra\u021bie\u201d. Cei b\u0103tu\u021bi gemeau, implorau s\u0103 fie cru\u021ba\u021bi, apoi le\u0219inau… \u0218i auzeam cum umpleau ni\u0219te g\u0103le\u021bi cu ap\u0103… Intuiam, printr-un delir haotic, cum apa aceea umplea g\u0103leata, parc\u0103 m\u0103 rugam s\u0103 fie mai repede aruncat\u0103 peste cei le\u0219ina\u021bi ca s\u0103-i simt cum \u00ee\u0219i revin la via\u021b\u0103… \u00cencercam s\u0103 privesc ame\u021bit\u0103 pe sub bra\u021bul st\u00e2ng rezemat de perete (\u00eentr-un final ne-au permis s\u0103 ne rezem\u0103m palmele de perete) spre cei c\u0103zu\u021bi \u00een agonie, \u00een spatele meu. Am v\u0103zut un t\u00e2n\u0103r scalpat, avea p\u0103rul smuls \u0219i \u00eei curgea s\u00e2ngele din \u021beast\u0103… p\u0103rul \u00eei at\u00e2rna ca o fleic\u0103… Pl\u00e2ngeam \u0219i strigam \u00een gura mare: \u201eLibertate!\u201d<\/p>\n
La un moment dat am auzit: \u201eAduce\u021bi c\u00e2inele!\u201d Am amu\u021bit.<\/p>\n
Eram cel mai aproape dintre to\u021bi, eram exact l\u00e2ng\u0103 u\u0219a pe unde au adus c\u00e2inele lup, la un metru… Pl\u00e2ngeam, \u0219tiam ce va urma. Am auzit: \u201ePe ei!!! \u201d C\u00e2inele nu asculta comanda, cainele ne privea pe to\u021bi \u0219i schel\u0103l\u0103ia… s-a a\u0219ezat.<\/p>\n
Atunci un ropot de bastoane s-a n\u0103pustit \u0219i asupra lui. C\u00e2inele se uita \u00een ochii mei, ne c\u0103utam privirile, pl\u00e2ngeam am\u00e2ndoi. Pl\u00e2ngeam \u00een cor, to\u021bi cei aproximativ 20 de oameni aresta\u021bi. Mili\u021bienii urlau \u0219i b\u0103teau c\u00e2inele care s-a a\u0219ezat, a refuzat total s\u0103 ne atace. C\u00e2inele lup a avut mil\u0103 de noi, dar ei, mili\u021bienii, nu au avut mil\u0103!<\/p>\n
Sim\u021bitind c\u0103 situ\u021bia scap\u0103 oarecum de sub control, mili\u021bienii au dat un nou ordin s\u0103 fim lua\u021bi \u0219i b\u0103ga\u021bi \u00een dube. Nu \u0219tiam spre ce destina\u021bie ne \u00eendrept\u0103m.<\/p>\n
Am ajuns la Mili\u021ba Capitalei. Eram obliga\u021bi s\u0103 st\u0103m cu capul \u00een b\u0103rbie, s\u0103 nu privim \u00een jur iar m\u00e2inile s\u0103 le \u021binem la spate. Am auzit: \u201eL\u0103sa\u021bi-i pe copii \u00een fa\u021b\u0103!\u201d. Am crezut c\u0103 nu vom fi supu\u0219i la acela\u0219i tratament ca \u0219i maturii, dar nu a fost a\u0219a. Am trecut printr-un culoar de bastoane, eram lovi\u021bi cu bocancii mili\u021bienilor, s\u0103ream ca ni\u0219te mingii de ping-pong prin aer.<\/p>\n
Acolo, la Mili\u021bia Capitalei, a dat tata prima declara\u021bie. Tot mincinoas\u0103. Nu recuno\u0219tea nici \u00een ruptul capului c\u0103 am fost \u201eacolo\u201d. Mili\u021bienii \u00eel b\u0103teau \u0219i-l \u00eenjurau, c\u0103 de ce a ie\u0219it cu copiii pe strad\u0103? Tata t\u0103cea \u0219i pl\u00e2ngea. De multe ori, c\u00e2nd \u00eel b\u0103teau, m\u0103 rugam s\u0103 recunoasc\u0103 de unde veneam doar ca s\u0103 nu ne mai loveasc\u0103 mili\u021bienii, nici pe noi, nici pe el.<\/p>\n
Dup\u0103 aproximativ o or\u0103 am fost lega\u021bi la m\u00e2ini cu s\u00e2rme \u0219i, p\u0103str\u00e2nd aceea\u0219i pozi\u021bie ca la venire, trec\u00e2nd pentru a doua oar\u0103 prin tunelul de bastoane, am fost urca\u021bi \u00eentr-o alt\u0103 dub\u0103. Nu \u0219tiam ce ne asteapt\u0103… \u00cen dub\u0103 eram cinci de\u021binu\u021bi \u0219i \u0219apte mili\u021bieni.<\/p>\n
Tata devenise nervos, mai agitat dec\u00e2t \u00eenainte. I-a intrebat pe mili\u021bieni unde ne duc. To\u021bi t\u0103ceau. Tata \u00eencerca s\u0103 ne \u00eencurajeze \u0219i ne spunea c\u0103, orice s-ar \u00eentampla, s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00eempreun\u0103, s\u0103 spunem c\u0103 suntem fra\u021bi. Vorbea cu noi, noi pl\u00e2ngeam, duba mergea spre o destina\u021bie necunoscut\u0103. La un moment dat, tata a intrebat: \u201eNe duce\u021bi la Jilava?\u201d Atunci, unul dintre mili\u021bienii care se aflau l\u00e2ng\u0103 el i-a b\u0103gat \u021beava pu\u0219tii \u00een gur\u0103 \u0219i l-a amenin\u021bat \u201ec\u0103-i zboar\u0103 creierii dac\u0103 mai vorbe\u0219te\u201d.<\/p>\n
\u0218i a\u0219a am ajuns la poarta penitenciarului Jilava. Duba s-a oprit brusc \u0219i am auzit o voce din exterior: \u201eAici este un minor, jos cu el!\u201d \u0218i fratele meu a fost oprit la intrarea \u00eenchisorii. Am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ngem am\u00e2ndoi. Ne desp\u0103r\u021beau. Tata pl\u00e2ngea\u00a0\u0219i m\u0103 privea insistent. \u00cen noaptea aceea am comunicat numai din priviri, nu puteam vorbi unul cu altul. Eu am r\u0103mas \u00een dub\u0103 al\u0103turi de ceila\u021bi patru de\u021binu\u021bi.<\/p>\n
Se cra\u0103pa de ziu\u0103, era 22 decembrie. U\u0219a dubei s-a deschis iar cei \u0219apte mili\u021bieni s-au grupat, s-au a\u0219ezat \u00een fa\u021ba unui perete boltit. Am fost obliga\u021bi s\u0103 trecem\u00a0printr-un nou culoar improvizat, pe de-o parte perete, pe de alt\u0103 parte mili\u021bieni cu bastoane. \u0218i am primit iar o b\u0103taie de bun venit.<\/p>\n
Aveam s\u0103 recunosc peste 15 ani acel loc. Era Fortul 13 Jilava. Nu am aflat dec\u00e2t t\u00e2rziu, peste ani, de ce fratele meu a fost cobor\u00e2t mai devreme dec\u00e2t mine \u0219i oprit la poarta \u00eenchisorii, iar eu de ce am fost introdus\u0103 \u00een fort. Eu aveam 14 ani, iar de\u021binut politic era considerat orice copil care avea \u00eemplinit\u0103 aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103, la acea dat\u0103.<\/p>\n
Am fost introdus\u0103 \u00een celula 89, anul \u201889…<\/p>\n
Am stat al\u0103turi de de\u021binu\u021bii din fort c\u00e2teva ore, \u00een aceea\u0219i celul\u0103 cu tata. Eram mul\u021bi, cam 60 de suflete. Cei mai mul\u021bi dintre noi \u00eencepeam s\u0103 ne dezmor\u021bim dup\u0103 o noapte de b\u0103taie \u0219i s\u0103 sim\u021bim durerea r\u0103nilor. Mul\u021bi gemeau usor. Tata era cel mai vocal, era agitat, era nedumerit de ce un copil, o fat\u0103 de 14 ani este \u00eentr-o celul\u0103 plin\u0103 cu b\u0103rba\u021bi. Avea c\u0103ptu\u0219eala paltonului t\u0103iat\u0103 \u0219i ascunsese acolo, \u00eenainte de a pleca de acas\u0103,\u00a0dou\u0103 cartu\u0219e de \u021big\u0103ri BT, pe care le \u00eemp\u0103r\u021bise solda\u021bilor \u0219i manifestan\u021bilor \u00een noaptea de 21, \u00eenainte de a fi aresta\u021bi. Mai avea trei pachete. La un moment dat s-a apropiat de fereastra cu z\u0103brele, pentru c\u0103 a v\u0103zut un gardian. I-a intins un pachet de \u021big\u0103ri \u0219i a urlat la el: \u201eOmor\u00e2\u021bi-m\u0103 pe mine, dar nu-mi omor\u00e2\u021bi copiii! Ce fac cu fata aici, ce caut\u0103 copilul \u0103sta aici?\u201d. Gardianul a \u00een\u021beles c\u0103 se strecurase o greseal\u0103 iar eu trebuia s\u0103 fiu scoas\u0103 din acea celul\u0103 \u0219i dus\u0103 la femei. L-a lini\u0219tit pe tata, spun\u00e2ndu-i: \u201eCalmeaz\u0103-te, vom rezolva! Peste c\u00e2teva ore ve\u021bi fi cu to\u021bii liberi, iar pre\u0219edintele \u021b\u0103rii va fi Iliescu… \u0219i e om bun!\u201d<\/p>\n
Dimineat\u0103, c\u00e2nd au adus ceaiul \u0219i p\u00e2inea neagr\u0103, eu am fost scoas\u0103 din celula 89. Era ora 6. M-au dus \u00eentr-o curte interioar\u0103 \u0219i am v\u0103zut iar o dub\u0103 \u0219i un grup de b\u0103ie\u021bi. M-am re\u00eent\u00e2lnit cu fratele meu \u0219i ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at cu disperare! Un medic b\u0103tr\u00e2n, cu p\u0103rul alb, ne-a spus c\u0103 duba ne va l\u0103sa la Pia\u021ba Unirii iar de acolo vom fi liberi. Ne-a consultat, eram to\u021bi b\u0103tu\u021bi. Un b\u0103iat cam de v\u00e2rsta mea avea coastele rupte \u0219i nu putea respira. Medicul l-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 se lege cu fularul ce-l purta la g\u00e2t \u0219i i-a dat un calmant. Mie mi-a \u00eentins un b\u0103nu\u021b de 5 lei, o moned\u0103 argintie, \u0219i mi-a spus s\u0103-mi iau fratele de m\u00e2n\u0103, s\u0103 cobor la metroul de la Unirea \u0219i s\u0103\u00a0ne ducem direct acas\u0103. \u00cen fort nu ne-a mai batut nimeni, chiar dac\u0103 pove\u0219tile \u00eengrozitoare auzite acolo m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntau la fiecare pas.<\/p>\n
Am fost elibera\u021bi… dar numai din Fortul 13 Jilava!<\/p>\n
A urmat urcarea noastr\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 dub\u0103, cu destina\u021bia Mili\u021bia Capitalei.<\/p>\n
Acolo am fost pu\u0219i s\u0103 sp\u0103l\u0103m WC-urile \u0219i holurile. Ne-au introdus \u00eentr-o sal\u0103 care p\u0103rea o clas\u0103 dintr-o \u0219coal\u0103 comunist\u0103. Cu un birou ca o catedr\u0103, cu b\u0103nci, cu dou\u0103 tablouri care p\u0103strau \u00eenc\u0103 imaginile dictatorilor. \u00centre tablouri, pe perete, se afla un ceas. Era ora 8,15. Atunci am \u00een\u021beles c\u00e2t\u0103 b\u0103taie \u0219i alerg\u0103tur\u0103 \u00eendurasem toat\u0103 noaptea de 21 spre 22 decembrie. \u0218i \u00eenc\u0103 nu se oprea totul aici…<\/p>\n
Fratele meu s-a \u00eentins pe banc\u0103 \u0219i, pl\u00e2ng\u00e2nd iar, a a\u021bipit cu capul pe picioarele mele. Pl\u00e2ngeam \u0219i priveam tablourile cu chipurile acelea tic\u0103loase! \u00cei uram mai mult ca niciodat\u0103! M\u0103 g\u00e2ndeam la tata. M\u0103 g\u00e2ndeam dac\u0103 va mai fi b\u0103tut, dac\u0103 \u00eel vor omor\u00ee \u00een pu\u0219c\u0103rie, m\u0103 g\u00e2ndeam acas\u0103 la mama, la sora cea mic\u0103…<\/p>\n
Plangeam \u0219i priveam tablourile. Eram 10 b\u0103ie\u021bi \u0219i doar eu singura fat\u0103, deci 11 copii \u00eentor\u0219i de la Jilava. Mili\u021bienii nu \u0219tiau ce s\u0103 fac\u0103 cu noi dup\u0103 ce ne puseser\u0103 la activit\u0103\u021bile matinale, p\u0103reau nedumeri\u021bi de prezen\u021ba noastr\u0103 acolo.<\/p>\n
Ne-au l\u0103sat \u00een continuare \u00een sala aceea de curs. Era lini\u0219te, copiii adormiser\u0103. La un moment dat, baiatul cu coastele rupte s-a \u00eendreptat spre tablouri \u0219i l-a luat pe cel al lui Nicolae Ceau\u0219escu. L-a tr\u00e2ntit pe podea \u0219i l-a c\u0103lcat \u00een picioare. S-a f\u0103cut zgomot, copiii s-au trezit, mili\u021bienii au intrat agita\u021bi \u00een camer\u0103. B\u0103iatul era la locul lui deja. Mili\u021bienii urlau \u0219i \u00eentrebau cine a f\u0103cut a\u0219a ceva. Nimeni nu r\u0103spundea nimic. To\u021bi copiii t\u0103ceau, nimeni nu l-a p\u00e2r\u00e2t pe pu\u0219tiul curajos.<\/p>\n
Atunci mili\u021bienii au luat rama spart\u0103 \u0219i plin\u0103 de cioburi \u0219i au \u00eenceput s\u0103 arunce cu ea prin toate col\u021burile \u00eenc\u0103perii, \u00een capetele noastre, lovindu-ne \u00een disperare cu bastoanele. P\u0103rea o \u00eencle\u0219tare disperat\u0103, o nebunie, o fric\u0103 nebun\u0103, o furie interioar\u0103.<\/p>\n
Cade sau nu cade Ceau\u0219escu? Ne-au pus \u00een genunchi pe podea \u00een fa\u021ba pozei sf\u00e2\u0219iate de cioburile sparte \u0219i ne-au obligat s\u0103 ne rugam \u0219i s\u0103-i cerem iertare lui Ceau\u0219escu pentru gestul f\u0103cut.<\/p>\n
De la Mili\u021bia Capitalei am fost du\u0219i la Centrul de primire minori din str. Aaron Florian, nr.4. Pe la ora 10, cred, am ajuns aici, to\u021bi cei 11 copii. Au urmat alte b\u0103t\u0103i, am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu o pu\u0219c\u0103rie \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului. Acum chiar eram de\u021binu\u021bi. Aici era \u0219coala de corec\u021bie, era o anex\u0103 a Mili\u021biei Capitalei.<\/p>\n
Mama Gabor era \u0219efa acestui centru. Avea o figur\u0103 palid\u0103, osoas\u0103, de femeie rea, ce m\u0103 ducea cu gandul la Auschwitz. Dac\u0103 nu ne adresam cu apelativul \u201emama\u201d, eram b\u0103tu\u021bi de copiii mari ai Centrului, pu\u0219i la ordinul directoarei. \u00cen acest centru am stat p\u00e2n\u0103 pe data de 23 decembrie, ora 18.00, c\u00e2nd am avut voie s\u0103 o anun\u021b\u0103m pe mama s\u0103 vin\u0103 s\u0103 ne ia.<\/p>\n
Despre locul acesta nu pot povesti foarte u\u0219or, sunt \u00eenc\u0103 amintiri oribile care-mi invadeaza memoria, uneori am co\u0219marurile acelea ur\u00e2te… Nu, nu pot! Sau mi-e fric\u0103 \u0219i acum, dup\u0103 30 de ani?<\/p>\n
\u0218tiu doar, c\u0103 am aflat mai tarziu, \u00een 1990, c\u0103 \u00eemi \u00eentocmiser\u0103 dosar de prostituat\u0103, la 14 ani. Iar fratele meu avea dosar de delincven\u021b\u0103 juvenil\u0103. Dac\u0103 nu c\u0103dea Ceau\u0219escu, urma s\u0103 ne duc\u0103 la \u0218coala de Corec\u021bie mare, de la Bac\u0103u. Medicul centrului trebuia s\u0103 m\u0103 violeze pentru a fi \u00eencadrat\u0103 la acea fapt\u0103 din dosar.<\/p>\n
\u00cen cei 30 de ani am reu\u0219it s\u0103 p\u0103trund \u00een toate locurile \u00een care am fost b\u0103tu\u021bi, tortura\u021bi \u0219i umili\u021bi. Doar aici, \u00een cel mai cumplit loc, nu am putut intra timp de 30 de ani, nu am putut trece peste acel gard al Centrului.<\/p>\n
Pe tata l-au eliberat din Fortul 13 Jilava, pe data de 22 decembrie. A plecat ultimul din inchisoare, deoarece nu \u0219tia unde-i sunt copii. To\u021bi spuneau c\u0103 suntem acas\u0103.\u00a0Ne-a c\u0103utat dou\u0103 zile \u00eempreun\u0103 cu rudele, prietenii \u0219i vecinii din cartier.<\/p>\n
Dupa \u201889 au urmat ani grei. Tata, din cauza b\u0103tailor primite \u00een acele zile \u0219i nop\u021bi, a suferit mai multe interven\u021bii chirurgicale. A tr\u0103it numai prin spitale \u0219i s-a stins \u00een urm\u0103torii ani.<\/p>\n
<\/p>\n
Intemnita\u021ba,<\/p>\n
Nicoleta Matei<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
21-23 decembrie 1989. Nu este u\u0219or s\u0103-mi reamintesc \u00een fiecare an, \u00een luna decembrie, tot ceea ce-am sim\u021bit \u0219i tr\u0103it cu o intensitate uria\u0219\u0103, atunci… Eu aveam 14 ani, fratele meu 12. Ascultam sear\u0103...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":502,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[2,1],"tags":[245,232],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/501"}],"collection":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=501"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/501\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":505,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/501\/revisions\/505"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/502"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=501"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=501"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=501"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}