Emil Cioran \u0219i Constantin Noica, dou\u0103 repere despre care ar trebui s\u0103 vorbim mai mult, dar \u0219i dou\u0103 destine total diferite. Dar cine s\u0103 o fac\u0103?\u00a0 Emil Cioran a tr\u0103it \u00een exil, la Pris, sc\u00eep\u00e2nd astfel de interogatoriile Securit\u0103\u021bii \u0219i poate chiar \u00eenchisorile \u00een care au fost arunca\u021bi mul\u021bi colegi de-ai lui. Sigur \u00eens\u0103 nu ar fi sc\u0103pat de urm\u0103riri, verific\u0103ri, amenin\u021b\u0103ri. Care ar fi fost destinul lui Cioran dac\u0103 ar fi r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103? iat\u0103 o \u00eentrebare pentru o istorie recentr\u0103 contrafactual\u0103. La fel ne putem \u00eentreba despre Constantin Noica, coleg cu Cioran (student la 17 ani) la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie din cadrul Universit\u0103\u0163ii Bucure\u015fti, \u015fi unde i-au avut profesori pe Tudor Vianu \u015fi pe Nae Ionescu. Care ar fi fost traiectoria lui dac\u0103 nu ar fi tr\u0103it \u00een Rom\u00e2nia \u00een care intraser\u0103 tancurile sovietice?<\/p>\n
Din fericire, Cioran a ales s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een Fran\u021ba unde era considerat, \u00een 1990, c\u0103 este cel mai important stilist francez al secolului. Cioran avea atunci\u00a0 79 de ani.<\/p>\n
Revenind la tinere\u021bea lui Cioran, la perioada interbelic\u0103, nimic nu prevestea \u00een anul 1937, atunci c\u00e2nd ob\u0163ine o burs\u0103 a Institutului Francez din Bucure\u0219ti \u015fi pleac\u0103 la Paris, c\u0103 via\u021ba lui va lua cur\u00e2nd o \u00eentors\u0103tur\u0103 dramatic\u0103.\u00a0 Dup\u0103 1945, Cioran r\u0103m\u00e2be definitiv \u00een Fran\u021ba, se stabile\u0219te \u00een Cartierul Latin din Paris, unde a tr\u0103it ca apatrid dup\u0103 ce autorit\u0103\u021bile comuniste din Rom\u00e2nia au decis s\u0103-i retrag\u0103 cet\u0103\u021benia rom\u00e2n\u0103. A refuzat toate premiile, a tr\u0103it retras, departe de lumina reflectorelor \u0219i nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n
\u00cen 1950, Emil Cioran \u00eei scrie fostului lui coleg de facultate, filosoful Constantin Noica, aflat sub o strict\u0103 supraveghere a Securit\u0103\u021bii, scrisoare din care r\u0103zbat durerile \u0219i triste\u021bile lui.<\/p>\n
Cioran \u00eei spune lui Noica c\u0103 \u00eei scrie \u00een limba rom\u00e2n\u0103 pentru a nu o uita, pentru a nu-i fi smuls\u0103 din suflet, ca \u0219i c\u00e2nd de el ar fi depins salvarea rom\u00e2nismului. Cioran se mai refer\u0103 \u0219i la plecarea lui din \u021bar\u0103, dar \u0219i la stilul de via\u021b\u0103 al francezilor.<\/p>\n
Con\u0219tient de ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u021bar\u0103, \u0219i \u00een lume, Cioran \u00eei spune lui Noica c\u0103 este blestemat s\u0103 moar\u0103 a doua oar\u0103 tocmai \u00een \u00eencercarea de a se salva de la un martiriu.<\/p>\n
Scrisoarea lui Emil Cioran c\u0103tre Constantin Noica \u2013 1950<\/strong><\/p>\n \u201eDrag\u0103 prietene,\u00cemi dau silin\u021ba s\u0103 scriu \u00een rom\u00e2n\u0103. Pe deoparte \u00eemi salvez g\u00e2ndurile \u0219i cu ele odat\u0103 \u0219i identitatea mea cultural\u0103 asaltat\u0103 cu at\u00e2ta bun\u0103voin\u021b\u0103 de fastuoasa cultur\u0103 francez\u0103, pe de alta \u00eempiedic uitarea s\u0103 \u00eemi smulg\u0103 din suflet \u0219i din minte limba. Nu m\u0103 certa pentru c\u0103 tr\u0103d\u00e2nd Rom\u00e2nia, \u00eenc\u0103 nu pot \u0219i nu vreau s\u0103 \u00eei dau drumul, ca o adulterin\u0103 ce devine dependent\u0103 de situa\u021bia ei promiscu\u0103 \u0219i ambivalent\u0103. Nu m-a\u0219 lupta cu at\u00e2ta \u00eend\u00e2rjire s\u0103 r\u0103m\u00e2n credincios tr\u0103d\u0103rii mele, dac\u0103 nu a\u0219 avea senza\u021bia c\u0103 am r\u0103mas at\u00e2t de pu\u021bini pe aici \u0219i pretutindeni, \u00eenc\u00e2t de mine \u00eensumi depinde supravie\u021buirea rom\u00e2nismului. Cuno\u0219ti momentele de sublim\u0103 disperare pe care le simte un \u00eenecat? Pl\u0103m\u00e2nii tip\u0103 dup\u0103 aer, apa preseaz\u0103 n\u0103rile, gura \u0219i pieptul, t\u00e2mplele zv\u00e2cnesc, iar m\u00e2inile se zbat ca o mori\u0219c\u0103 \u00een c\u0103utarea siguran\u021bei plutitoare. Ceea ce tr\u0103iesc eu zilnic se aseam\u0103n\u0103 mult cu un \u00eenec, \u00eens\u0103 un \u00eenec lent, cu momente de respiro, scurte dar suficiente pentru a m\u0103 \u021bine \u00een via\u021b\u0103, ca o tortur\u0103. M-ai acuzat de defetism \u00een \u021bara, te-ai \u00eempotrivit ideii mele radicale de p\u00e2rjol \u0219i m-ai renegat c\u00e2nd \u00een numele unei onestit\u0103\u021bi \u0219i a unei etici draconice am decis c\u0103 nu pot asista la distrugerea \u021b\u0103rii orchestrat\u0103 tocmai de cei ce au fost chema\u021bi s\u0103 o salveze. Sunt blestemat s\u0103 mor a doua oar\u0103 tocmai \u00een \u00eencercarea de a m\u0103 salva de la un martiriu \u00een numele unui ideal g\u0103unos, av\u00e2nd \u00een plus \u0219i regretul ca acum nu am pentru ce s\u0103 mor. E un eroism tacit \u0219i egoist, f\u0103r\u0103 miz\u0103. Ostracizat. Nici nu \u0219tiu dac\u0103 cuvintele mele rom\u00e2ne\u0219ti, pe care \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 uneori le g\u00e2ndesc \u00een francez\u0103, vor ajunge la tine. Oh, cum \u00een\u021beleg infailibila speran\u021b\u0103 uman\u0103 ce se ridic\u0103 \u00eempotriva eviden\u021bei \u0219i a legilor hazardului p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t \u00eencredin\u021beaz\u0103 oceanului mesaje \u00een sticle sigilate!<\/p>\n de la ru\u0219inoasa mea fug\u0103, m\u0103 aflu \u00een aceea\u0219i situa\u021bie f\u0103r\u0103 ie\u0219ire, \u00eens\u0103 abia acum, dup\u0103 o revelatorie discu\u021bie cu un alt prieten drag, Neagu Djuvara, mi-am \u00een\u021beles cu adev\u0103rat drama \u0219i am acceptat-o ca destin<\/p><\/blockquote>\n De doisprezece ani \u00eencheia\u021bi \u00een octombrie, de la ru\u0219inoasa mea fug\u0103, m\u0103 aflu \u00een aceea\u0219i situa\u021bie f\u0103r\u0103 ie\u0219ire, \u00eens\u0103 abia acum, dup\u0103 o revelatorie discu\u021bie cu un alt prieten drag, Neagu Djuvara, mi-am \u00een\u021beles cu adev\u0103rat drama \u0219i am acceptat-o ca destin. M\u0103 sim\u021beam \u00eenc\u0103 demult atins de lingoare \u0219i alienare, aveam o min\u0103 grav\u0103 \u0219i o pan\u0103 grea \u0219i pestilen\u021bial\u0103, ca \u0219i cum prin scris \u0219i-ar fi g\u0103sit loc putreziciunea din mine s\u0103 ias\u0103, dar abia dup\u0103 ce am aflat numele incurabilei boli m-am putut bucura cu adev\u0103rat de privilegiul de a m\u0103 m\u00e2ndri cu ea. Se nume\u0219te aculturare sau acultura\u021bie \u0219i astfel \u00eemi \u00eembog\u0103\u021besc \u0219i vocabularul cu termenii tehnici ai unor profe\u021bi ai dezastrelor civiliza\u021bionale, \u00een spiritul lui Spengler \u0219i Toynbee. Djuvara mi-a explicat: acultura\u021bie \u2013 ruperea de o anumit\u0103 cultur\u0103 \u2013 aici cu sensul de produs al unei grup\u0103ri umane, expresie a nevoii individuale de comunicare pe sine \u015fi rela\u0163ionare \u00een contextul con\u015ftientiz\u0103rii apartenen\u0163ei la un grup \u2013 si, eventual, alipirea la o alt\u0103 cultur\u0103. Smulgerea r\u0103d\u0103cinii. \u0218i \u2013 eventual \u2013 \u00een func\u021bie de capacitatea fiec\u0103ruia de adaptare \u0219i supravie\u021buire \u2013 replantarea. Cu c\u00e2t e\u0219ti mai intim legat de cultura ta primordial\u0103 \u2013 occidentali fiind suntem, prin defini\u021bie, poli (sau multi) culturali \u2013 cu at\u00e2t smulgerea este mai traumatizant\u0103. \u00cenchipuie-\u021bi chinul unei renun\u021b\u0103rii de bun\u0103-voie, al unui abandon din ru\u0219ine, la\u0219itate \u0219i sl\u0103biciune. Pl\u0103tesc printr-o rezisten\u021b\u0103 \u00eend\u00e2rjit\u0103.<\/p>\n \u00centregul nostru trecut a fost unul profund lini\u0219tit, ca un somn ne\u00eentrerupt de copil, \u00een mijlocul unei naturi ca un leag\u0103n.<\/p><\/blockquote>\n \u00centregul nostru trecut a fost unul profund lini\u0219tit, ca un somn ne\u00eentrerupt de copil, \u00een mijlocul unei naturi ca un leag\u0103n. Un anume sens ascendent a f\u0103cut moartea acceptabil\u0103 \u00een procente uria\u0219e \u0219i, prin aceasta, \u0219i via\u021ba. P\u00e2n\u0103 la Napoleon, cultura religioas\u0103 a \u00eendeplinit rolul de cultur\u0103 primordial\u0103 pentru marea mas\u0103 a popula\u021biei. Iluzia unui Rai aseptic a fost doar o parte a fenomenului cultural religios. P\u0103catul te face solidar, ruga te face solidar, crucea te face solidar, catedralele \u0219i bisericile te fac solidar. Solidar cu alt p\u0103c\u0103tos, cu alt \u00eengenunchiat \u00een marile catedrale ale vestului sau \u00een misterioasele biserici ale estului. Scopul transcende insignifianta \u0219i egoista fiin\u021b\u0103 uman\u0103. Ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 \u00ee\u0219i datoreaz\u0103 sie \u00eens\u0103\u0219i \u00eenregimentarea \u00eentr-o cultur\u0103. Religia a fost doar una dintre culturile primordiale. Dup\u0103 Napoleon, un alt tip de cultur\u0103 \u0219i-a f\u0103cut simpatizan\u021bi ca o pandemie \u00een Europa: cultura na\u021bional\u0103 \u2013 cu v\u00e2rful ei binecunoscut de la mijlocul secolului XIX \u0219i cu recunoa\u0219terea ei universal\u0103 prin tratatul de la Versailles. R\u0103zboiul negru prin care tocmai am trecut \u0219i cel ro\u0219u ce se profileaz\u0103 la orizont i-au anulat mai apoi revendic\u0103rile generoase si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, i le-au batjocorit, anun\u021b\u00e2nd viitorul grani\u021belor mobile, grani\u021be stabilite prin for\u021ba militar\u0103 sau economic\u0103 (sau informatic\u0103 \u2013 n.n.). Ne mai r\u0103m\u00e2ne nou\u0103 \u2013 contemporanilor \u2013 altceva \u00een afara modernit\u0103\u021bii ca germene a unei culturi a noului, a aculturii? Se mai poate salva \u2013 \u0219i ne mai poate salva \u2013 acel tip minor de cultur\u0103 ce exist\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul umanitarii: cultura familial\u0103?<\/p>\n Daca nu a\u0219 fi tr\u0103it eu \u00eensu\u0219i drama degrad\u0103rii \u0219i a blaz\u0103rii cuplului, cu simulacrul afec\u021biunii \u0219i debilitatea sufleteasca aferente, poate ca mi-a\u0219 fi permis p\u00e2n\u0103 la proba contrarie credin\u021ba \u00een miracol. Iubirea nu constituie un principiu t\u0103m\u0103duitor pentru societatea burghez\u0103; ea cel mult poate ridica \u0219i apropia vremelnic un individ de un alt individ, dar nu poate ridica \u0219i apropia culturi. Toate zbaterea aceasta nu este dec\u00e2t un hazard subatomic, de un interes m\u0103runt \u0219i particular. La nivel macroscopic, planetar alte forte sf\u00e2\u0219ie indivizii.<\/p>\n Dac\u0103 nu mai sunt nici credincios, nici rom\u00e2n, nici jum\u0103tate de androgin, atunci ce sunt? Cu suntem cu to\u021bii?<\/p><\/blockquote>\n Dac\u0103 nu mai sunt nici credincios, nici rom\u00e2n, nici jum\u0103tate de androgin, atunci ce sunt? Cu suntem cu to\u021bii? Un individ de unul singur nu este o cultura \u0219i nu poate lupta pentru o cultura. Djuvara este chiar mai \u00eempov\u0103rat dec\u00e2t mine cu toate g\u00e2ndurile astea, \u00een timp ce lucreaz\u0103 ca un Sisif la o lucrare de diplom\u0103 despre tiparele civiliza\u021biilor. Se pare c\u0103 urm\u0103m un traseu pe care \u00eentr-o alt\u0103 vreme \u0219i \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103 l-au urmat \u0219i \u00eenainta\u0219ii no\u0219tii, fie c\u0103 au ridicat piramide \u0219i au fost condu\u0219i de faraoni, fie ca au sculptat Adoni\u0219i \u0219i Diane \u0219i s-au \u00eenchinat \u00een temple, fie c\u0103 au inventat hieroglifele \u0219i praful de pu\u0219c\u0103 \u0219i renasc acum sub Mao. Urmeaz\u0103 imperiul universal, declinul \u0219i pr\u0103bu\u0219irea. Dac\u0103 nu ne vom \u00eengropa sub ruinele marilor \u0219i mincinoaselor institu\u021bii ale civiliza\u021biei, ne vom \u00eeneca cu siguran\u021b\u0103 \u00een valul de praf pe care \u00eel vor st\u00e2rni \u00een c\u0103dere. Oricum ar fi, eu sunt de partea pierz\u0103torilor. C\u00e2\u0219tig\u0103torii \u00eemi provoac\u0103 sil\u0103.<\/p>\n Sunt uimit de inocen\u021ba \u0219i de pofta de via\u021b\u0103 a francezilor. \u00cei v\u0103d \u00een jurul meu cum \u00ee\u0219i tr\u0103iesc \u00eenc\u0103 o dat\u0103 fantezia rena\u0219terii lor ca imperiu, fantezie pe care acest fanfaron de sorginte napoleoniana \u2013 De Gaulle \u2013 le-o bag\u0103 \u00een cap. Din nou, dup\u0103 1000 de ani, \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 ca civiliza\u021bia occidentala \u00ee\u0219i afla centrul \u00een Paris; se comport\u0103 ca \u0219i cum ar fi c\u00e2\u0219tigat r\u0103zboiul \u0219i \u00ee\u0219i admir\u0103 \u00een oglinda laurii. Oare nu simt r\u0103suflarea Rusiei \u2013 sf\u00e2nta Rusie, ursul trezit \u00een b\u00e2rlogul s\u0103u \u2013 \u00een nord-est sau ambi\u021bia \u0219i aroganta economica a Americii care nu a\u0219tept\u0103 dec\u00e2t un semn pentru a ne absorbi? Oare chiar \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 acum, \u00eemp\u0103r\u021bit, leul Germaniei este pus cu botul pe labe. Francezii st\u0103p\u00e2nesc arta vie\u021buirii prin imaginar si, din cate \u00een\u021beleg, este tocmai beneficiul culturii lor (\u0219i al culturii \u00een general). Le dau un scop \u0219i un sens: continuarea istoriei. Tipul de cultur\u0103 na\u021bional\u0103 francez\u0103 \u00ee\u0219i creeaz\u0103 identit\u0103\u021bile culturale printr-o puternic\u0103 mitologie istoric\u0103, spre deosebire de tipul culturii na\u021bionale germanice unde esen\u021bial\u0103 pentru apartenen\u021b\u0103 este etnicitatea. Dar ea nu mai poate supravie\u021bui mult timp. Bate v\u00e2ntul globaliz\u0103rii din toate direc\u021biile \u0219i nu este vorba dec\u00e2t de timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u0219i ei \u2013 apar\u021bin\u0103tori ai unor culturi majore \u2013 vor trece prin acela\u0219i purgatoriu ca \u0219i noi cei ce apar\u021binem unor culturi minore. Jubilarea lor de\u0219\u0103n\u021bat\u0103 de ast\u0103zi nu va trece nepedepsit\u0103. Din p\u0103cate m\u0103 voi fi aruncat p\u00e2n\u0103 atunci sub ro\u021bile istoriei \u0219i nu voi beneficia de unica glorie a celor alunga\u021bi: contemplarea blestemul \u00eemplinit.<\/p>\n De asta am \u0219i venit aici. S\u0103 m\u0103 vindec \u0219i s\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc. De departe \u0219i Iadul pare o sta\u021biune de odihn\u0103.<\/p><\/blockquote>\n \u0218tiu c\u0103 dac\u0103 m\u0103 voi preface \u00een francez, m\u0103 voi salva pentru o vreme. De asta am \u0219i venit aici. S\u0103 m\u0103 vindec \u0219i s\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc. De departe \u0219i Iadul pare o sta\u021biune de odihn\u0103. Dar Fran\u021ba nu e Fran\u021ba propagandei culturale ante \u0219i postbelice. Fran\u021ba nu este Fran\u021ba lui Rousseau, a lui Carol cel Mare sau a lui Moliere. Fran\u021ba nu \u00ee\u021bi ofer\u0103 nimic diferit, ci doar, poate, mai mult, iar g\u00e2ndul asta \u00eemi anim\u0103 toate p\u0103rerile de r\u0103u. Fran\u021ba nu este Fran\u021ba, dac\u0103 nu e\u0219ti francez, iar plata privilegiului de a fi francez este prea mare. \u00cen consecin\u021b\u0103 refuz sa devin francez, la fel cum tu refuzi sa nu fi roman. Este vina lucidit\u0103\u021bii \u0219i melancoliei, c\u0103ci ce altceva ne r\u0103m\u00e2ne am\u00e2ndurora la sf\u00e2r\u0219itul timpului?<\/p>\n Dac\u0103 cuno\u0219ti viitorul, iar prezentul \u00eel traversezi ca un cataleptic, nu \u00ee\u021bi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t Istoria. Aten\u021bie! Nu trebuie confundat trecutul cu istoria! \u00cen accep\u021biunea mea, Istoria este doar umbra trecutului ce se \u00eentinde p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. O pe\u0219ter\u0103 a lui Platon unde cauzalitatea, temporalitatea \u0219i spa\u021bialitatea sunt relative \u0219i unde exista o singur\u0103 dimensiune \u0219i o gr\u0103mad\u0103 de perspective. Exista vreun adev\u0103r imuabil \u00een Istorie, a c\u0103rui cunoa\u0219tere s\u0103 ne m\u00e2ntuiasc\u0103? Pe c\u00e2t de limpede \u0219i de colorat \u00eemi apare viitorul, pe at\u00e2t de confuz\u0103 mi se pare Istoria. Nu este nicio contradic\u021bie aici. Viitorul nu este o prezum\u021bie a Istoriei, ci a tuturor istoriilor posibile ce converg \u00eentr-un singur punct. Apocalipsa. Formula salvatoare nu este resemnarea. Dac\u0103 nu g\u00e2nde\u0219ti \u0219i nu ac\u021bionezi \u00een niciun fel \u2013 chiar \u0219i \u00een slujba r\u0103ului \u2013 via\u021ba nu \u00ee\u021bi mai apar\u021bine. Sap\u0103 \u00een c\u0103utarea Iadului, ur\u0103\u0219te, formeaz\u0103 distopii \u00een imagina\u021bie, admir\u0103 ur\u00e2tul, predic\u0103 sf\u00e2r\u0219itul \u00een agonie \u0219i lumea \u0219i via\u021ba or s\u0103 \u021bi se par\u0103 minunate. Eu \u00een schimb, scriu. \u00centr-o limb\u0103 deja moarta, departe de spa\u021bialitatea plaiului mioritic \u2013 dup\u0103 cum numea Blaga acel orizont \u00eenalt, ritmic \u0219i indefinit alc\u0103tuit din deal \u0219i vale, \u00een care eu am fost odat\u0103 rom\u00e2n.\u201d<\/p>\n Cioran, Paris, 1950.<\/p>\n<\/div>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Emil Cioran \u0219i Constantin Noica, dou\u0103 repere despre care ar trebui s\u0103 vorbim mai mult, dar \u0219i dou\u0103 destine total diferite. Dar cine s\u0103 o fac\u0103?\u00a0 Emil Cioran a tr\u0103it \u00een exil, la Pris,...<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":562,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[2],"tags":[267,264,263,266,271,268,270,269,265,104],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/561"}],"collection":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=561"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/561\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":563,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/561\/revisions\/563"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/562"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=561"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=561"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/oanastanciulescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=561"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}