În anii 90 când începuseră să plece românii la muncă prin lumea întreagă se spunea că întoarcerea lor în țară, după câțiva ani, va aduce o schimbare a mentalității administrațiilor locale, iar afacerile pe care și le-ar fi făcut în țară ar fi adus prosperitate. Iată că românii nu s-au mai întors acasă, nu că n-ar fi vrut, ci din cauză că nu au avut la ce să se întoarcă.
La marșul de sâmbătă, 20 ianuarie, am văzut însă români din toate colțurile lumii uniți în Piața Universității, la km zero al democrației și libertății României. Acesta este câștigul plecării românilor – că au înțeles mai repede ce înseamnă libertate – libertate economică, de conștiință, de gândire – , decât dacă ar fi rămas în țară să îngroașe rândurile asistaților sociali sau a șomerilor.
Sâmbătă seara am vorbit cu mai mulți români alungați de acasă, care au decis să fie uniți cu cei rămași în țară. O doamnă care muncea de 15 ani în Spania venise cu toată familia la protest. Ar vrea să se întoarcă, dar știe că ar muri de foame, mai ales acum că are doi copii pe care i-a născut în Spania și care, recunoaște, nu prea știu să vorbească românește. Nu pentru că nu ar vrea, ci din cauză că nu are cine să-i învețe, ei muncind cât e ziua de mare.
Exodul românilor a ajuns de mult la cote alarmante, dar nu pentru liderii politici, ci doar pentru noi, cei care am rămas să ne luptăm cu nedreptățile lor.
Ultimul raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că ţara noastră este pe locul doi în topul migrației mondiale, atenție, nu europene, după Siria, țară cu un război civil în desfășurare. În schimb, politicienii români se dau mari patrioți, se îmbracă în costume naționale și se bat cu pumnii în piept că nu vor să-și vândă țara, antamată săraca de mulți pentru un pumn de arginți.
Atât de patrioți sunt încât nu au reușit de 28 de ani să construiască în București un spital ocologic pentru copii, dar au aruncat pe distracții sute de milioane de euro, care n-au reușit să construiască o autostradă care să traverseze țara, iar ca să ajungi la comemorarea lui Iulia Maniu din 3 februarie faci 15 ore dacă ai noroc, dar au reuși să-și pună la adăpost familiile lor.
Nu am lipstit la niciun protest sau ieșire în stradă pentru a marca un eveniment din 90 încoace – mineriade, regele Mihai, plecarea Seniorului, protestul pentru Ilașcu, bătaia cu jandarmii la aeroport când regelui Mihai i se interzicea intrarea în țara lui- , dar niciodată nu am văzut atâta deznădejde ca de la Colectiv încoace. Fără regele Mihai, fără Corneliu Coposu, fără opoziție, am rămas doar noi, cetățenii simpli care am înțeles că dacă nu ne apărăm drepturile, nu ne va ajuta nimeni.
Pot spune fără nici o ezitare – anul Centenarului a început bine – români din toată țara și din toată lumea, ne-am strâns în Piața Universității să ne luptăm pentru noi, dar mai ales pentru generațiile viitoare. România mai are o șansă, a demonstrat-o sâmbătă seara la km zero al democrației!
NR Acest articol a aparut si pe www.dcnews.ro
Am citit cu mare atentie articolul dumneavoastra si partial sunt de acord cu cele spuse , da situatia este trista , multi romani au plecat dezamagiti din tara pentru o viata mai buna dar toata clasa politica este vinovata de acest dezastru. Faptul ca acei copii nu stiau limba romana este pentru ca acea doamna nu I-a invatat sa vorbeasca romaneste, sunt foarte multe familii plecate de ani de zile si continua sa vorbeasca foarte bine limba natala ,nu „au uitat-o”. O ultima remarca cu o permisiunea dumneavoastra , centenarul nu a inceput bine ci dimpotriva rau pentru ca a discuta de centenar zilnic fara a aduce in discutie rolul Monarhiei este foarte dezamagitor. Urmaresc zilnic cu sufletul la gura sterile ,emisiunile de televiziune , se discuta de Maniu , Bratianu, de politicienii nostrii interbelici de anvergura si nici un cuvant despre Regii Romaniei iar partidele istorice sunt „mute ” la acest capitol. cele mai alese ganduri. av.Ovidiu C-tin Seculi
Va prețuiesc si apreciez !
Va multumesc frumos!!!!!!!!!!!
Draga Oana,
Doazeci si sapte de ani, romanii au sperat ca opozitia le va rezolva problemele. Ca aceasta se va bate pentru ei pentru a le fi bine. Dezamagiti de prestatia acesteia, au hotarat sa-si ia soarta in propriile maini. Ca si cu tine, nu te-ajuti cu nimeni, spune o vorba din popor. Asta au inteles romanii, ca va trebui sa se-ajute singuri, fara-a mai cauta sprijin in clasa politica. De aceea au fost atat de multi sambata in strada, in toata tara. Pentru a-si relua ratia de libertate pe care simt ca o pierd, incetul cu incetul in ultima vreme.
Unitatea face puterea !