“Somnul raţiunii naşte monştri” este o expresie care aparține pictorului spaniol Francisco Goya, folosită în secolul al XVIII-lea și cunoscută opiniei publice românești în ultimii 30 de ani din Piața Universității.
În primăvara anului 1990 ia naștere Fenomenul Piața Universității, din disperarea celor care au înțeles că cei care s-au cocoțat în spatele Revoluției nu vor decât să-i înlocuiască pe Ceaușești și pe camarila acestora. La vremuri noi, tot ei. În această situație, sute de tineri sau mai puțin tineri au ocupat Piața, începând un protest extrem, în care solicitările aveau darul de a nu arunca România din nou în negura timpului. Manifestanții, numiți „Golani” de Ion Ilierscu, și-au făcut cunoscute cererile în prima lor Declaratie, și anume:
- scoaterea în afara legii a oricărui partid de tip comunist
- înlăturarea din funcțiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura comunistă
- înlăturarea din funcțiile de conducere a celor care au făcut parte din aparatul de represiune în perioada 1945-1989
- sustinerea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara
Toate solicitările păreau firești pentru cei care au crezut că Revoluția din 1989 te scapă de comuniști, nu aduce alți comuniști cu față umană la conducere.
Pe pancartele „golanilor” scria “Somnul ratiunii naste monstri”, “Libertate te iubim, ori invingem, ori murim”, “Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa”, “Vom muri si vom fi liberi”, “Ieri huligani, azi golani”.
De o vreme, societatea civilă românească s-a culcat pe o ureche, generațiile tinere de astăzi crezând probabil că ceea ce s-a câștigat în 1989 este definitiv, nimeni nu va mai putea să le ia drepturile și liberățile. Ceea ce este posibil să nu știe este că nimic nu este definitiv, ireversibil, și că în continuare “Somnul ratiunii naste monstri”. Cum vor alege, însă, să acțiuneze este dreptul lor.
„Somnul rațiunii naște monștri”
„Somnul raţiunii naşte monştri” este o expresie folosită de Goya în secolul al XVIII-lea, .
Acesta expune, în 1799, o serie de 80 de gravuri, cu titlul „Los Caprichos” (Capriciile), “Somnul raţiunii naşte monştri” fiind a 43-a.
Goya era de părere că “opresiunea, servitutea, obligaţia de a urma un anumit drum, trasat de alţii” reprezintă un obstacol care nu trebuie ignorat. Capriciile au fost o satiră la adresa societății spaniole din acea vreme, dar și un semnal pe care artistul l-a tras, chiar dacă opera folosită în acest scop a avut destui critici.
